luni, 20 septembrie 2010

Ritualuri de nunta II

7. Alaiul nou format se indreapta cu mare zarva, in sunet de claxoane innebunitoare si cat mai multa galagie si tam-tam posibil, spre biserica. Acolo ajunsi, mireasa nu este bine sa se intalneasca fata-n fata cu alte mirese, deoarece incep masuratorile din priviri cantarindu-se care dintre ele este mai frumoasa, fapt care ar putea sa le faca sa intre in biserica nervoase foc. Oricum, nuntasii se pot holba linistiti la mireasa adversa dand din cap satisfacuti ca mireasa lor este cea mai frumoasa si are cea mai splendida rochie. Dupa care bineinteles se ia la puricat nasa si invitatii, asta pana cand preotul invita alaiul in biserica.
Aici, depinde de preot de cat de adevarat preot este. In unele locuri este foarte bine dispus si ingaduitor cu nuntasii, alteori se uita cu o privire criminala la nuntasii zglobii atentionandu-i sa-si tina gura ca altfel vor fi expulzati de la slujba si dati afara, intru-cat in biserica nu se vorbeste.
Cununia religioasa poate tine de la 15 minute, asta cand preotii au o groaza de nunti pe lista si vor sa le oficieze pe toate in incercarea de a se umple de bani cutia bisericeasca, sau poate tine chiar si o ora daca preotului chiar ii place ceea ce face.
Partea cea mai amuzanta este cand li se da celor doi miri sa manace cozonac si sa bea vin sau cand nuntasii se arunca disperati dupa bomboanele aruncate in timp ce preotii ii invart pe miri in jurul mesei ca sa-i ameteasca de cap si sa nu-i apuce vreo ultima dorinta de a renunta in a se mai casatori.
Ametiti de invarteala si vin, mirii accepta sa se casatoreasca si in mare fala ies din biserica unde lumea arunca dupa ei cu orez pentru a-i trezi si pentru a le purta noroc.
8. Alaiul se indreapta spre locul unde se va veseli lumea si unde nasii trebuie sa fie primii care-i introduc pe miri in local.
9. Urmeaza vre-o ora-doua de pauza, unde toata lumea se indreapta spre casele lor pentru o reinnoire a toaletelor doamnelor. Orice doamna care se respecta are doua tinute pregatite pentru nunta: una de zi si una de seara.
10. La localul unde se tine marea petrecere, mirii si nasii isi intampina invitatii cu sampanie dupa care ii repartizeaza pe fiecare la locurile stabilite anterior.
11. Marea petrecere trebuie neaparat sa contina muzica de-a noastra populara compusa din geambarale, sarbe, hore, brasoveanca, si mai nou introdusul PINGUIN, care este crima si pedeapsa pentru picioarele urcate pe tocuri. Bineinteles ca la miezul noptii se fura mireasa si mirele indurerat umbla apoi pe la mese si plange pe umarul la toti de necajit ce este. Hotii miresei ii pretind ulterior mirelui sa aduca luna de pe cer, soarele sau chiar sa cante "Pusca si cureaua lata", depinde  de cat de pus pe sotii sunt.
12. Inainte de servirea sarmalelor, care sunt nelipsite la o nunta get-beget romaneasca, nasul trebuie sa arate lumii intregi ca stie Tatal Nostru, altfel nimeni nu are voie sa guste nici o sarma.
13. Dupa sarmale, sau inainte ca la ora aceea nu prea mai stiam cat este ceasul, se danseaza "Dansul Gainii". Adica un grup de glumeti din partea miresei, imbracati tiganeste , inarmati cu fluiere si tigai in care lovesc viguros cu lingura, cu mare tambalau prezinta nasului o gaina spre vanzare. Gaina este una foarte smechera, gatita cu un morcov in fund si o tigara in gura. Nasul este pacalit de multe ori pana cand reuseste sa puna mana pe gaina, spre deliciul invitatilor care urmaresc evenimentul cu aplauze, rasete si chiuituri.
14. Spre dimineata, nasa ii da jos valul miresei, care face cat mai multe nazuri posibile, intru-cat de-abia acum realizeaza ca va fi femeie maritata si va trebui sa gateasca si sa spele pentru o persoana in plus.
Se lasa greu de tot si nasa trebuie sa fie tare smechera ca sa o convinga, aratandu-i o basma atat de frumoasa ca mireasa, de dragul basmalei, se lasa pacalita. Dupa care toate femeile fac o hora in jurul miresei si mireasa le ia pe rand pe toate la dansat.
15. La sfarsitul dansului mireasa arunca buchetul si in spatele ei se aseaza toate fetele tinere nemaritate care se uita flamande la buchet. Acestea se arunca asupra buchetului de parca ar fi sfarsitul lumii daca n-ar face-o. Invingatoarea pastreaza buchetul si spera in mare secret ca ea va fi urmatoarea care se va marita.
16. Ultimul pas al nuntii este taierea tortului, care trebuie sa fie foarte impozant pentru a-i satura din priviri pe toti comesenii.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Ritualuri de nunta I

Tortul acesta l-am facut eu cu ocazia primului eveniment nuptial din vara asta, dar mai ales pentru ca nepoata mea a fost pentru prima data nasa si mi s-a parut interesant sa-i fac un cadou mai specific de la mine.

\

Ia sa vedem.... A trebuit sa fac 40 de ani ca sa mi se para ritualurile de nunta distractive. Parca, parca mi se pare asa de nashpa ca nu am facut si eu o nunta ca la carte, cu ritualurile cap-coada asa cum se fac la noi in Romania.


 Deci...
1. Intai se ia un ginerica si se face frumos mai mai. Ras, tuns, frezat, in costum bine indesat si bineinteles emotionat. La partea asta nu am participat pentru ca nu am avut cum, eu fiind activa de la nasi incolo.
2. Ginerica se duce sa ia nasii. Asta se face cu mare fast si neaparat cu un acordeonist, care din fericire (in ambele cazuri in care am participat) poate fi plin de mult bun simt. La alte nunti canta intr-una nasului ca sa bage mana in buzunar si sa tot scoata bani pentru el. Acordeonistul nostru insa a intrat vesel, sau nu prea, in casa nasilor si a cantat intr-una tot timpul cat nasa ii aseaza o floare in piept lui ginerica. Nici binemeritata bancnota cu banul cel mai mare posibil nu este uitata. Acesta este aducator de noroc si prosperitate in noua casa de piatra ce se va fauri.. Apoi se incinge o hora pe cinste si toata lumea chiuie si tipa cat ii tine gura in timp ce doua doamne sau domnisoare servesc nuntasii si musafirii si toti gura-casca cu gustarele, prajituri si vin. Toata harmalaia dureaza cam o ora si ceva. Depinde bineinteles de necesitati. In unele cazuri, mireasa nu este inca eliberata de coafeza si deci nu a ajuns acasa pentru a fi luata pe sus de nuntasi.
3. Ginerica si nasii pleaca cu mare tambalau si tantavai spre casa miresei unde aceasta trebuie convinsa a se lasa luata pe sus. Bineinteles ca toata treaba se petrece cu o mare harmalaie, care in unele cazuri sperie copii. (Acum trei ani, G cel mare, care avea 10 ani,  s-a speriat ceva de groaza, crezand ca nuntasii galagiosi si zurbagii o sa-i faca cine stie ce verisoarei lui, mireasa. A fost cu greu convins ca e ceva normal ce se intampla mai ales ca si maica-sa chiuia cat o tinea gura). Acuma, daca e sa ne gandim serios la asta, chiuiturile sunt foarte infricosatoare daca nu stii despre ce e vorba, fapt pe care l-am realizat destul de tarziu.
4.Nuntasii sunt asteptati la mireasa acasa cu mare bucurie si intampinati cu vin si cozonac. Se danseaza tava cu cosmeticele necesare infrumusetarii miresii, care trebuie sa fie musai nou noute si musai cumparate de nasa. Nasa intra prima in casa si o aranjeaza pe mireasa pentru a fi foarte frumoasa si incantatoare, in asa fel incat sa fie indreptatita sa se uite plina de dispret la saracul mire si sa-l faca sa creada pe acesta ca a dat un noroc mare cat bolovanul peste el, daca il accepta. Bineinteles ca aici mireasa trebuie sa joace bine cartea pentru a capata un dar cat mai valoros, echivaland greutatea ei in aur. In anumite cazuri fericite, mireasa este insa modesta si se multumeste cu un set de diverse gablonzuri si o galeata de bani bagati la draguta jartea. Apoi ginerica trebuie sa dea dovada de mare forta si sa-si ridice mireasa cu scaun cu tot, pentru a-i demonstra acesteia ca va putea prin fortele proprii sa-i furnizeze necesarul unei vieti incredibil de bogate si indestulate.
5. Toate femeile participante incep sa se inchine de bucurie ca mireasa a fost convinsa sa plece la casa ei si o iau cu toatele la pupat rasplatind-o cu bani bagati in gentuta personala. Cu toti banii stransi in gentuta aia, mireasa trebuie sa-si cumpere cadouri pentru ea si doar pentru ea, ca altfel nu va avea parte de lucrurile cumparate.
6. Cu mare chiuiala si bucurie se iese din casa si, in pragul casei, se indeplineste ceremonia cozonacului. Aici se rupe in patru un cozonac moale si pufos din acela rotund. Totul se petrece deasupra capului miresii care arunca cele patru bucati de cozonac unde-i vine la mana. Lumea formata din nuntasi si gura-casca, se repede disperata dupa cozonac si-l devoreaza.

Va urma pentru ca momentan m-a apucat foamea.


miercuri, 18 august 2010

Bioluminiscenta

De vreo saptamana am observat un fenomen foarte ciudat in apa marii.
 Seara de seara mergem si ne balacim in apa marii. Mai mult eu, pentru ca R the Hulk sta cu Fred pe care-l luam in plimbare de convalescenta, pentru refacerea piciorului, pe malul marii. Ne plimbam asa vreo 2 km, nu mai mult. Facem apoi un mic popas si eu intru in mare pentru balaceala, ca premiu ca am fost cuminte pe toata perioada plimbarii.
Acum o saptamana, in timp ce inaintam in apa marii, nu stiu ce mi-a venit sa ma uit in jos. Apa deja imi trecea de buric si am incremenit de groaza pentru o secunda. De la burta in jos pana in varful picioarelor, luminam precum un neon verde. Cand mi-am vanturat mainile in apa, bule mai mari de marimea unei monezi de 50 de bani s-au aprins in verde neon. Parca mi se parea ca le si simt la mana. Sincer, am vrut sa strig, dar de frica am simtit ca mi se ingusta gatul si nu mai pot sa scot un sunet. Am inaintat si am descoperit ca pe masura ce fac mai multe valuri, apa se lumineaza cu mine cu tot din ce in ce mai tare. Cum nu sunt prea tare in materie de fizica, pe moment am crezut ca luminez asa de la luminile de la hoteluri, care se reflecta cumva in mare si din mare se reflecta in mine. M-am calmat putin si am inceput sa inot si am descoperit ca imi place senzatia. Parca eram intr-o mare de jeleu in filmul Avatar.
In final, cu greu m-am hotarat sa ies din apa, nu de alta dar nu vroiam sa-l enervez pe R care statea ca un martir la mal cu Fred. Fred are o foarte mare frica de apa si nu intra decat putin la mal. Ca sa nu mai spun ca nu suporta sa-l vada pe R The Hulk plecand de langa el, ceea ce demonstreaza ca nu prea are incredere in mine oricat de mult l-as iubi eu.
Foarte entuziasmata i-am povestit lui R ce minunatii se intampla in apa marii si el foarte linistit mi-a explicat ca probabil sunt alge fosforescente, ceea ce nu este nimica nou, intrucat este un fenomen des intalnit la noi, mai ales in perioade de caldura. Eh, e prima data cand vad asa ceva si mie mi s-a parut extrem de interesant.
A doua seara de-abia asteptam sa ma duc sa ma bag in apa aia ciudata si trebuie sa recunosc ca parca a fost si mai misto ca prima data.
In a treia seara am luat si baietii. Marea era un pic mai rece si mai agitata dar luminitele erau acolo, desi in numar mult mai mic. Atunci ne-a trecut prin cap sa luam cateva in mana si sa ne lamurim despre ce este vorba. Ei bine sunt meduze foarte mici care parca ar fi tipari. Cand sunt lovite incep sa lumineze si se sting in vreo 5 secunde. Cand am gasit una foarte mare, i-am dus-o lui R ca s-o vada si el si cand am miscat-o usor in palma iar s-a aprins, dar foarte slab si s-a stins repede. A cel mic a fost extrem de agitat si entuziasmat ca mi-a spuc "mami, am emotii de parca urmeaza sa cant la concurs". Oricum, pentru el a fost un efort extraordinar, pentru ca am uitat sa mentionez ca noi mergem doar pe la unu sau doua noaptea si atunci era deja ora doua jumate.
Ieri seara am facut un efort si am fost la ora noua seara , ca sa o ducem si pe Alisa, si, pe langa faptul ca erau valuri cam mari, meduzele erau foarte putine si de-abia le vedeai. Dar parca erau mult mai multe, mici ca firul de nisip, dar care nu aveau efectul fluorescent foarte pronuntat.
Partea proasta a fost ca A cel mic mi-a declarat "am un gust de gel in gura... cred ca am inghitit cateva meduze". Asta m-a facut sa stau ingrijorata o vreme nestiind daca sunt otravitoare si daca trebuie totusi sa-l cred.

duminică, 15 august 2010

Sf Maria

LA MULTI ANI MARIILOR SI MARIANILOR!


Azi a fost ziua soacrei mele si fiindca m-a cuprins luna asta febra torturilor i-am facut si ei unul. In principiu, cel mai bun tort care imi iese mie foarte bun este cel de ciocolata. Nu prea ma pricep eu la ornat si cu toate ca iese foarte bun nu este foarte aspectuos. Asa ca de cand am descoperit pasta de zahar si ce usor se lucreaza cu ea, numai asa imi ornez torturile.
Initial, pasta de zahar, poate fi comandata de pe net. Eu am comandat-o de aici http://lumeabasmelor.ro/lumeabasmelor/ si pentru inceput, cine vrea sa stie cu ce se mananca ar fi bine sa faca asa cum am facut eu.
Eu am descoperit o reteta care insa este la fel de buna si conditia este ca zaharul pudra sa fie foarte bine macinat. Altfel se simte, cand se musca din tort sau prajitura, ca e zahar netopit.

Pasta de zahar

60 ml apa
2 pliculete de gelatina
2 linguri de miere
1kg zahar pudra (ori din comert, ori rasnit foarte bine cu rasnita la care s-au adaugat 2 linguri de amidon)
zeama de la jumatate de lamaie (care este optionala doar pentru a nu iesi aluatul prea gretos de dulce)

 Gelatina se pune la inmuiat cu patru linguri de apa. Separat se fierb in baie-marie cele 60 ml de apa cu zeama de la lamaie si cu mierea la care se adauga la sfarsit gelatina. Cand toate s-au topit (dar fara sa dea in clocot) se ia de pe foc si se amesteca totul cu jumatate de kilogram de zahar pudra, pana se formeaza ca o coca. Coca este destul de lipicioasa si se pune in folie de plastic si se lasa sa se odihneasca la frigider pana a doua zi. A doua zi, coca formata se framanata cu restul de zahar pudra.
Coca astfel formata se poate pastra la frigider 6 saptamani.
Pentru a se face diverse figurine, mainile trebuie in permanenta unse cu unt si trebuie sa avem la dispozitie zahar pudra pentru modelare (cum se pune faina cand se modeleaza diverse aluaturi).
Cand o sa se calce pe picioare vreunul din familie ca sa filmeze cand ma strofoc sa ornez vreun tort poate o sa pun si filmulete pentru a se pricepe mai bine procesul. Pana una alta eu in ultima luna am stat cu ochii pe youtube pe tot ce misca in materie de filmulete care au legatura cu manevrarea, modelarea si facerea pastei de zahar.
Pasul urmator este sa fac martzipan care este mult mai usor de facut dar nu are consistenta aceea  elastica. Parerile sunt impartite bineinteles si exista doua tabere. Unii urasc martzipanul si altii il iubesc la nebunie. O sa ma decid din ce tabara fac parte cand voi manca asa ceva.

Tort de ciocolata cu nuca

Blat

10 oua
10 linguri apa (cat de pline posibil)
10 linguri cu varf zahar
10 linguri cu varf nuca rasnita
3 linguri cacao (eu prefer Cacao de Zaan)

Se pun pe foc toate, mai putin ouale, si se amesteca pana da un clocot. Cand se raceste se adauga galbenusurile si apoi albusurile batute spuma si amestecate prin rasturnare. Se da la cuptor cca 45 de minute la economic. Se poate face testul cu paiul ca sa se vada daca e gata. Eu nu-l fac, doar apas putin cu degetul in mijlocul blatului si daca e elastic inseamna ca e gata. Dupa racirea completa a aluatului se formeaza o usoara groapa. E normal.

Crema

un pachet unt 65% (daca se foloseste cel de 80% nu se topeste zaharul bine)
3 linguri zahar
3 linguri cu varf cacao (De Zaan fireste)
4 cuburi de ciocolata amaruie (eu folosesc din aia 75% de la kandia)

Se amesteca toate in baie-marie pana se inmoaie untul. Se ia de pe foc si se amesteca ocazional pana se raceste.

In rest orneaza fiecare cum vrea si pune ce esente vrea. La tortul asta merge perfect esenta de rom dar daca se pune prea multa amaraste. Eu o pun doar in crema si doar cand e rece.

joi, 12 august 2010

Aniversari multiple

7 august


8 august


Maica-mea are o vorba inteleapta :" Draga mea, pe nimeni nu intereseaza cat ai muncit tu si cat te-ai chinuit sa faci o mancare. Rezultatul final e important!". Asa ca n-am sa ma plang ca o spalatoreasa, decat ca a fost tare cald in zilele alea. In rest... sper ca le-a placut rezultatul la doua din comorile vietii mele.  

duminică, 1 august 2010

Mika

Nu-i nici o noutate ca Mika a fost pe 24 iulie 2010 in Mamaia si a sustinut un concert de proportii, al carei sponsor a fost Orange. Serios, m-as bucura tare mult ca cei de la Orange sa fi castigat multi utilizatori pentru ca mare bucurie au facut la multa lume si la cata osteneala si-au dat chiar merita.
Bineinteles ca fiind  fan Mika si fiind si din Constanta, nu aveam cum sa ratez asa ceva.

Am plecat la concert cu inima tare stransa pentru ca nepoata-mea Alisa, pe oricine intreba daca vine la concert, parea sa nu stie cine este Mika. Eu am ramas masca pentru ca zau... stiu ca manelele ne-au invadat tara dar ... nici chiar asa, sa nu stii cine este Mika. Ei bine, cine nu stie si a fost in Constanta pe 24 iulie si n-a venit la concert.... mare GRESEALA. Sincer, nici n-as mai vrea sa merg la alte concerte pentru ca vreau sa raman cu placutul gust lasat de concertul asta pana o sa mor.


Oricum, cand am ajuns la plaja H2O am constatat ca ma inselasem amarnic cand am crezut ca o sa fie pustiu acolo (nu stiu cum mi-a putut trece asa ceva prin cap). Bineinteles ca nu mai aveai loc sa arunci un ac. Cand a inceput concertul lui Mika, pentru ca inainte a cantat o formatie australiana destul de bine pregatita,  erau cel putin 10.000 de oameni acolo. M-am indesat cat am putut cu cei doi pui ai mei si cu Alisa, dar la mai putin de 15 m de scena n-am mai putut inainta, decat daca il vroiam pe A cel mic sufocat. El a fost destul de frustrat pe parcursul concertului, pentru ca nu-l puteam ridica prea des ca sa-l vada pe Mika (are 35 kg si eu am 55 kg), dar a batut din baloane si a cantat pana n-a mai putut uitandu-se la unul din cele doua ecrane gigant care aratau ce se petrece pe scena si celor care nu erau prea aproape de cantaret.
Ei bine, Mika a fost teribil de energizant, jucaus, glumet, cu o voce live incredibila....la fel cu cea de pe cd-uri. Cu energia unui copil de 10 ani, a dansat, a cantat, a sarit,  a glumit in romaneste (sincer, la faza asta precis ii soptea in casca cineva ce sa zica, dar oricum n-a contat) si a fost adorabil, vesel si jucaus din cap si pana in picioare. Nu mi s-a mai intamplat sa vad pe cineva atat de fericit sa fie pe scena si totuna cu publicul, care l-a acceptat fara rezerve si cu mare bucurie. Iar noi publicul, am tipat, am dansat, am cantat cuvant cu cuvant dupa el si am batut din palme si din picioare ca niste copii ce deveniseram. Si partea grozava a fost ca totul a fost frumos de la inceput si pana la sfarsit, fara nici un incident de nici un fel. Iar la sfarsit nu puteau lipsi bineinteles artificiile. Bravo organizatorilor!

Totul a inceput cu Relax Take it Easy


Si s-a tinut tot asa...







Camera mea din pacate codeaza foarte ciudat fimarile, ca 1gb de memorie inregistreza doar 14 minute asa ca am facut mai mult poze pe care mai bine de jumatate a trebuit sa le sterg pentru ca erau cam cetoase, eu trebuind sa tin mainile mai mult in sus ca sa pot filma sau poza ceva.





























A fost o zi foarte fericita pentru mine... cu toate cele doua ore pe care le-am facut apoi pana acasa (pe care in mod normal le-as fi facut in maxim 15 minute). Traficul a fost bineinteles dat peste cap la maxim.

miercuri, 21 iulie 2010

Winnie The Pooh

In ultima vreme am capatat noi pitpalaci. Cum vine ziua lui A cel mic, care sta foarte comod in brate la bunela lui de la tara

m-am hotarat ca prea mult timp am facut niste torturi groaznic de urate, asa ca am invatat sa fac pasta de zahar, care arata super pe orice tort. Dupa care m-am apucat sa invat sa fac Winnie Ursuletul din pasta de zahar ca sa-l pun pe tort, pentru ca este personajul preferat din toate filmele posibile, al lui A cel mic. Cand este trist, bolnav sau doar prost dispus, Winnie este singurul care-i ridica norii negri care-l apasa.
Nu sunt foarte multumita de rezultat dar cum sunt in faza de teste eu zic ca rezultatul final va fi satisfacator.

Bineinteles ca m-a lovit talentul sa fac si cativa trandafiri, pe care i-am stricat ulterior, pentru ca mi se pare groaznic portocaliul pus pe un trandafir.

marți, 6 iulie 2010

The Opus

Asta este pentru cei care au inteles postarea anterioara si le-a si placut. "The Opus" este continuarea documentarului "The Secret". Oricum este la fel de interesant si-l recomand. Putin peste o ora nu este chiar asa de mult...


The Secret

Cine e curios sa vada ce si cum despre documentarul asta, nu are nimica de pierdut. Mai mult nu am ce sa spun decat ca este foarte interesant, bineinteles cine are rabdare sa-l urmareasca pe tot. Avertizez ca tine o ora jumate...

duminică, 4 iulie 2010

180 Grade

Gloria Stuart, actrita din Titanic care o interpreteaza pe Rose batrana, a implinit astazi 100 de ani. Am revazut filmul si ma minunam de cat de frumoasa poate sa fie totusi si asa batrana. Asa ca m-am intrebat cum o fi aratat tanara. Ei bine curiozitatea mi-a fost satisfacuta. Intradevar a aratat bine, in poza postata mai jos are 25 de ani.



In poza urmatoare are 97 de ani si nu ma pot opri sa nu remarc cum isi bate joc soarta de noi, schimbandu-ne invelisul, desi interiorul ramane acelasi.



Oricum, m-a deprimat toata chestia. Am ajuns la concluzia ca nu ma voi resemna niciodata cu schimbarea invelisurilor. Mi se pare bataie de joc si nu stiu pe cine sa iau de urechi pentru asta...

Bancuri cu ardeleni

Bineinteles primite pe mail dar asta nu inseamna ca-s mai putin amuzante... Si cum vreo 25% de sange de ardelean am si eu in vene, concluzia ar fi ca ardelenii stiu sa tina la gluma si nu sunt suparaciosi. Ar fi prea mare deranjul.

Nevasta unui ardelean vrea să dea divorţ. Ajunşi în faţa judecătorului, ea spune:
- De 10 ani sîntem căsătoriţi şi încă nu am făcut dragoste!
Judecătorul, mirat, îl întreabă pe ardelean:
- Bă, tu ori nu vrei, ori nu poţi, ori nu ştii?
Ardeleanul răspunde:
- De putut, pot; de vrut, vreau, şi de ştiut, ştiu; dar nu văd de ce atîta grabă

De ce înmoaie ardelenii pîinea în zeamă? Ca să nu caşte gura de două ori.


Doi ardeleni intră într-un bar. Ion îl întreabă pe Vasile:
- No, mă, ce eşti aşa de supărat?
- Apăi abia aştept să ajung acasă şi să rup chiloţii muierii.
- D-apăi ce ai, mă, cu chiloţii femeii?
- Apăi mă aşa mă strîng că de-abia pot mere cu ei pe stradă…


De ce sunt ungurii vecini cu ardelenii? Că aşa le trebuie.


De ce sunt ardelenii ca telefoanele publice? Pentru că trebuie să le dai un pumn ca să le pice fisa…


Un ardelean vine acasă mai devreme de la cîmp şi aude zgomote în dormitor. Se duce în fugă şi-şi găseşte nevasta dezbrăcată complet, întinsă pe pat, transpirată şi gîfîind...
- Ce-i, mă nevastă, ce ai?
- Am infarct, zice ea.
Ardeleanul dă să fugă afară să cheme pe doctor, cînd copilul lui de 4 ani zice:
- Tată, tată, unchiu' Gheorghe este sub pat în pielea goală...
Ardeleanul fuge înapoi, ridică pătura şi-l vede pe Gheorghe sub pat dezbrăcat şi zice:
- Păi bine, mă nenorocitule, nevastă-mea moare de inimă şi tu umbli ca un bezmetic prin casă în pielea goală de-mi sperii copilul…

vineri, 2 iulie 2010

Whizbang

Whizbang-ul este un deplumator de pui. Pana acum 5 zile nu stiam nici unul din aceste doua cuvinte. Dar cum prietenul meu Viorel s-a declarat oripilat de videoclip m-am hotarat sa pun un anunt mare inainte de a-l viziona cineva. Mai ales ca totusi si eu am fost avertizata de sotul meu, ca imaginile pot fi socante. Probabil ca acuma are o cu totul alta parere despre mine.
Deci... DACA ESTI O PERSOANA IMPRESIONABILA CARE SE INGROZESTE USOR SI MAI ESTI SI SLABA DE INIMA, ACEST VIDEOCLIP NU ESTE PENTRU TINE.
Dar acest videoclip ar putea fi pentru persoane care mananca pui, deoarece mai rau decat sa mananci un pui nu poate fi urmarirea acestui videoclip. Sincer mie nu mi s-a parut asa de oripilant. Mai oripilant mi s-ar parea sa jumulesti un pui manual, asta daca tot este sa ma oripileze ceva. Oricum, acuma sunt ferm convinsa ca puii de la magazin pe care toata lumea ii cumpara, asa sunt curatati.
Deci, cui doreste, vizionare placuta.


Personal am vizionat pe YOUTUBE zeci de astfel de filmulete, deoarece am 100 de pui care probabil vor trebui taiati la un moment dat si vreau sa-mi fac viata, sau a mamei mele, mai usoara. Si dupa ce vizionezi atatea Whizbang-uri, te intaresti serios, ca si cum te-ai duce in armata, presupun. Asa ca daca vrea cineva sa stie cum se face HOMEMADE asa ceva, videoclipul urmator despre asta este.

joi, 1 iulie 2010

S.A.D.V.A

S.A.D.V.A. (Sindromul Atentiei Deficitare la Vârsta Avansata)

Sunt alaturi de toti cei care au trecut de 40 de ani, iar cei care înca n-au trecut sa nu râda si sa aiba speranta ca într-o buna zi vor ajunge acolo!
Cei care au trecut deja de 40 sau au aceleasi simptome sunt anuntati ca s-a descoperit diagnosticul acestei boli: S.A.D.V.A (Sindromul Atentiei Deficitare la Vârsta Avansata)

Pentru a întelege mai bine:

1. Am hotarât ieri sa spal masina: am luat cheile si am pornit spre garaj, moment în care tocmai am vazut corespondenta pe masa.
2. Bun, o sa merg sa spal masina, dar mai întâi sa arunc o privire, poate ca e ceva urgent.
3. Am pus cheile masinii pe birou, lânga scrisori, si aruncându-mi ochii am vazut a erau câteva facturi de plata si multa publicitate inutila, drept care am hotârât s-o arunc, dar am vazut ca gunoiul era plin.
4. M-am gândit ca-i mai bine sa-l golesc întâi. Am pus facturile pe birou, dar mi-am dat seama ca ar fi mai întelept înainte de orice sa merg la bancomatul de lânga casa si sa platesc facturile.
5. Am lasat gunoiul jos, am luat facturile si m-am îndreptat spre usa.
6. Unde sa fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!
7. Trecând pe lânga masa, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam. Ma duc dupa card dar mai întâi o sa pun berea asta la frigider.
8. În drum spre bucatarie constat ca plantele au un aer cam ofilit; ar fi sa le ud.
9. Pun berea pe masa din bucatarie, când Ia te uita, dau de ochelari! Îi cautam de câteva ore. Sa-i pun bine repede!
10. Iau un vas cu apa si dau sa ma duc spre sufragerie.
11. Au uitat telecomanda televizorului aici. Deseara, când o sa vrem sa dam drumul la Tv. nimeni n-o sa-si aduca aminte s-o caute la bucatarie. Mai bine s-o duc imediat în sufragerie. 12. Pun ochelarii pe masa si iau telecomanda.
13. Pun apa la planta si vars pe parchet. Las telecomanda pe sofa si merg sa iau o cârpa sa sterg pe jos.
14. Trecând prin hol ma gândesc ca ar trebui sa schimb rama unui tablou.
15. Merg mai departe dar nu mai stiu ce ma duceam sa fac!!!
16. Ah! Ochelarii Nu! Mai întâi cârpa! O iau.
17. Dar dau cu ochii de cosul de gunoi plin.
18. La sfârsitul zilei: masina e tot nespalata,facturile nu le-am platit, berea s-a trezit pe masa, la planta am pus doua picaturi de apa, nu stiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile masinii!
19. Când încerc sa înteleg de ce n-am facut nimic astazi, ramâm ca traznit pentru ca stiu c-am fost ocupat toata ziua!
20. Îmi dau seama ca e grav si ca trebuie sa merg la medic, dar mai întâi cred c-o sa ma uit pe restul corespondentei.


Acest post l-am primit pe mail de la o buna prietena care si-a dat seama ca ma caracterizeaza si ca ma indrept veriginos spre acest sindrom. Am senzatia ca am ajuns.
Erata: a se inlocui berea cu un pahar cu lichior dulce, nu conteaza...

miercuri, 30 iunie 2010

Taitei de orez

Imi plac taiteii de orez. Oricum ar fi gatiti, mor dupa ei. Si cum nu-mi prea place sa fiu dependenta de anumite produse, eu sperand ca intr-o buna zi ma voi retrage intr-un loc unde mai mult ca sigur nu voi gasi asa ceva, am batut internetul ca sa descopar cum imi pot face singura asa ceva. Si am gasit ceva de genul asta:


La vizionarea careia R the Hulk, care parea destul de interesat de cautarile mele, mi-a strigat entuziasmat:
-Vezi? Eu ti-am spus ca asa trebuie sa faci! Vezi daca nu ma asculti? a continuat el foarte bine dispus sa ma scoata din sarite.
Asa ca am tot continuat sa caut reteta de coca, pentru ca de fapt doar aia ma interesa.
Ceva tot am descoperit eu. Faina de orez, care poate fi doar orez rasnit la o rasnita normala de cafea, se amesteca in parti egale cu apa dupa care se tine cumva la aburi timp de vreo ora timp in care chestia in care se pune apa ca sa faca aburi trebuie tot timpul umpluta.
In final am gasit un alt filmulet care este mult mai explicit:


Evolutia este prezentata in sens invers, dar nu conteaza. Am obosit doar la gandul de a bate aluatul ala asa de tare ca acolo. Este de ajuns sa ma faca sa-mi iau gandul. Ori renunt, ceea ce este de neacceptat, ori imi fac provizii serioase de taitei de orez, ori fac asa:


Ultima varianta nu prea seamana a ceva ce ar putea fi transformat in taitei totusi.

marți, 29 iunie 2010

Cafea (partea a doua)

Prima parte a fost doar introductiva la intamplarea pe care o voi povesti acum.
Deci, R the Hulk nu bea cafea si am reusit cumva, sau poate s-a convins si singur, ca este sanatos sa bei macar o cafea pe zi. Asta acum un an. Asa ca am luat un ibric din acela tip filtru care face cafeaua la aragaz. Eu stiu ca zatul de la cafea este foarte daunator, desi pe mine nu ma impiedica nimeni s-o beau facuta clasic, in ibric de arama la aragaz. Se spune ca emana nu stiu ce toxine in cafea, motiv pentru care cafeaua la filtru este chiar recomandata, in mare parte pentru digestie.
Dar cum nu vreau sa-mi omor barbatul, am inceput sa fac, special pentru R, cafea la filtru pe aragaz. Pe vremea aceea incepusem jocul cu nepoata-mea.
La cateva zile de baut cafea cu sotul meu, dimineata la televizor, deja parca nu mai eram asa de incantata. Motivul era ca o dadea pe gat, parca special sa scape de ea, asa cum bei o doctorie. Pai parca deja o beam iar singura. Dar intr-o dimineata a trebuit sa plece in graba la servici si cand m-am apucat de cele uzuale, strans masa, facut ordine etc, am observat ca in ceasca lui R mai era o gura de cafea. Sau doua...  Ei bine, probabil ca se va spune ca n-am prea multe bucurii in viata, dar gura aia de cafea lasata acolo m-a bucurat ceva de groaza. M-am asezat comod iar in fotoliu si am savurat-o vreo 5 - 10 minute. Dupa care i-am trimis un mesaj pe telefon "Multumesc pentru cafea". M-am amuzat si mai tare la gandul ca o sa fie ingrozitor de suparat de mesaj crezand ca cine stie cui ar fi trebuit sa-l trimit. Si ma vedeam explicandu-i foarte rabdatoare ca ma refer la gura de cafea lasata de el. Am asteptat 10 - 15 minte sa sune, mai negru ca niciodata. Ei bine am asteptat de pomana ca n-a sunat si deja imi pierdeam interesul pentru toata farsa. M-am gandit ca poate s-a prins de cafeaua lasata si deci de aia nu suna. Asa ca m-am luat deja cu treaba si toata situatia mi-a iesit din cap de parca nici n-ar fi fost acolo.
Dupa 2 ore vad ca suna, asta nu era oricum nimica nou. Raspund si cu o voce rece ca gheata si ingrozitor de dispretuitoare spune:
-Vezi ca ai trimis din greseala un mesaj la mine care cred ca vroiai sa-l trimiti altcuiva.
Pe moment m-am blocat pentru ca nu stiam ce vrea sa spuna. Mda, stiu ca probabil nimeni nu poate fi atata de proasta ca mine, dar eu uitasem si de mesaj si de tot. Asa ca am intrebat :
-Care mesaj?
-Mi-ai trimis un mesaj si probabil ca vroiai sa-l trimiti altcuiva.
Ei bine, ceva ceva imi aduceam eu aminte ca facusem, o gluma... dar habar nu mai stiam ce mesaj trimisesem. M-am albit la fata fiindca imi aduceam sigur insa aminte ca era o gluma pe care el n-o s-o guste. Si eu acuma ce ma fac? Ii zic, incercand sa rad, cam fals dupa parerea mea:
-Stiu ca ti-am trimis un mesaj dar nu mai stiu ce am scris in el. Zi-mi ce mesaj ti-am trimis...
-Las ca stii tu... Ce-ti bati joc de mine?
-Nu-mi bat mai joc de tine, zi-mi mesajul ca-mi aduc imediat aminte si-ti spun despre ce e vorba, ma rog eu de el.
Mda, nu prea mi-a iesit idioata mea de gluma...
-Mi-ai trimis un mesaj in care imi multumesti pentru cafea. Pe unde umbli si cu cine ai baut cafea?  ma ia el la rost.
In momentul ala m-am luminat si m-a bufnit rasul, desi parca tot nu era al meu.
-Ai mai, nu te supara. Mi-ai lasat o gura de cafea in ceasca si pentru ea ti-am multumit, am facut eu cat de rugatoare am putut.
Ce urmeaza e bla bla bla.
Acuma nu stiu ce sa spun... El stia de jocul meu cu Alisa. Daca m-a crezut sau nu... nu stiu. Dar a spus ca m-a crezut, ca doar unde puteam sa ma duc repede sa beau cafea la 10 minute dupa ce  plecase de acasa. Asta daca vroia sa faca pe detectivul...
Morala... nu faceti glume pe care nu le puteti lamuri instant. Ca memoria dupa anumite varste joaca feste rau de tot. Poate ar trebui sa iau niste pastile, lecitina ceva...

sâmbătă, 26 iunie 2010

Cafea (partea intai)

Pana acum 4 ani aveam un ritual de la care nu ma abateam in ruptul capului, desi urasc chestiile repetitive. Dimineata il duceam pe G cel mare la scoala dupa care la intoarcere poposeam la maica-mea unde beam cafeaua cu ea timp de o ora jumate. Invariabil cand plecam de acolo ma lua durerea de cap de rau ce-mi parea ca plec. Asta pentru ca R the Hulk nu bea cafea si nu reuseam sa-l conving sa renunte la acest prost obicei.
Acum 4 ani maica-mea a decis ca simte chemarea satului si s-a mutat la tara la 70 km distanta de mine, motiv pentru care eu am ramas sa nu mai beau cafea dimineata si de fapt intreaga zi, daca nu am cu cine. Urasc sa beau cafeaua singura si in consecinta erau zile in care nu beam cafea deloc. Ocazional cand mi se oferea ocazia de a bea cafea, nu refuzam nici o oportunitate, existand zile in care beam si patru cafele, fiind in imposibilitatea de a refuza orice invitatie primita. Cand ma asezam la coada la declaratii sau state de plata, imi luam intotdeauna o cafea, daca exista vreun automat, si zau ca devenea coada mult mai suportabia, pentru ca de fapt nu o beam singura.
Cand i se facea mila de mine Alisei, nepoata mea, venea la mine sa bem cafea. Am descoperit astfel ca ultimile guri de cafea sunt cele mai delicioase si s-a transformat bautul cafelei intr-un adevarat concurs de "cine are mai multa cafea pe fundul cestii si reuseste s-o tina acolo cat mai mult timp" fara sa se repeada hulpav asupra ei. Adica invinsa se uita invidioasa la invingatoare cum isi savureaza linistita ultima gura de cafea. Mai putin noi doua, toata lumea considera jocul asta teribil de prostesc. Dar nu e...
(Poza e facuta de cealalta nepoata a mea Gigea, care a spus ca ea nu rezista psihic la asa joc si in consecinta nu-l va juca... punct)

Moon River

Vremea de afara inchisa, ploioasa si mohorata, cu plapuma de nori grosi care nu se lasa dusi cu nici un pret, te face sa-ti vina sa pleci la plimbare cu barca pe mare. Sau sa stai in geam cu 5 cani de ceaiuri fierbinti si sa canti ca Audrey Hepburn... in gand de preferinta.

joi, 24 iunie 2010

Puzzle

Nu stiu exact cand am realizat ca suntem cu totii niste puzzle-uri... Acum maxim 5 ani. Unii mai complicati, din mai multe piese, altii din mai putine. Unii reprezentam peisaje, altii desene animate, altii scene horror. Tot felul de puzzle-uri, nici unul nu-l vezi de doua ori. Chiar daca ti se pare, descoperi ca seamana dar are alta culoare. Sau poate nu are atat de multe piese.
Eu cand descopar un puzzle nou sunt teribil de entuziasmata. Imi plac la nebunie enigmele si cu cat puzzel-ul este mai greu de descifrat, cu atat mai mult ma incita. Niciodata nu reusesc sa duc un puzzle pana la capat pentru ca fiecare dintre noi are o parte pe care in ruptul capului n-o aratam la nimeni. Asa ca deseori ma multumesc cu putin. Si cateodata, putinul descoperit mi se pare atat de minunat ca nici nu-mi trebuie piese suplimentare, pentru ca ceea ce se intrevede ma fericeste destul cat sa vreau sa pastrez puzle-ul respectiv. Partea proasta este ca unele din ele se pierd.
Am intalnit in viata puzzle-uri care de la primele piese puse cap la cap am descoperit peisaje deprimante si alambicate din care nu am inteles nimica si care nu mi-au facut nici o placere. Sau altele erau mult prea complicate pentru mine si ma oboseau. Ei bine, la acelea nu ma mai obosesc sa caut piese pentru ca prefer sa le arunc. Nu are rost sa pastrezi un puzzle care nu-ti provoaca nici o senzatie de bine. Viata este scurta si puzzle-uri sunt cat cuprinde lumea.

luni, 21 iunie 2010

Cocktail termogenic

Se pare ca exista reteta minune pentru a slabi fara probleme. Este un cocktail format din efedrina, cofeina si aspirina. Persoana pe care am facut studiu era una care ura se meaga la doctor si cum efedrina nu se poate obtine fara reteta a renuntat la ea.
 In consecinta a dublat cantitatea de cofeina si aspirina. Chiar si asa a slabit extraordinar de mult in numai o luna. Dar nu pot spune ca arata foarte bine. Pielea palida si mainile tremurande, de la efectul cafelei in exces, nu mi-au facut o impresie favorabila. In decurs de un an dupa aceasta dieta. cele 17 kg au fost castigate la loc. In final tot dieta Atkinson a dat rezultate pe termen lung si numai  la barbati din pacate...
Aviz celor care vor sa slabeasca... asa puteti ajunge. Poate va razganditi cu ocazia asta...


Roller Coaster Tycoon

Am si eu cateva jocuri dupa care mor. Le numar pe degetele de la o mana, dar cum sunt foarte consecventa, sunt si destul de vechi.
Al doilea dupa Harry Potter este Roller Coaster Tycoon. Nu conteaza ce numar. Sau ar trebui sa conteze pentru ca sunt mai performante cu cat numarul este mai mare. Dar conceptul este cam acelasi la toate.
Se ia o bucata mare de teren pe care se construieste un ditamai parcul de distracii. Intr-un termen anume trebuie sa obtii profit sau vizitatori sau amandoua.
Din experienta proprie am observat ca se poate castiga lejer fara cheat-uri, asa ca nu le-am folosit. Eu bagam o suma considerabila  de plata la intrare si cine intra se dadea gratuit de cate ori si in ce vroia. O luam usurel incadrandu-ma in banii disponibili si reinvesteam tot profitul. Roler-coasterele mi le construiam singura pentru ca ce roler-coaster e ala in care nu vomiti nitel... Cui nu-i place sa se dea in leagan...
Partea frumoasa este ca de la Roller Coaster Tycoon 3 incoace, iti poti testa personal tot ce-ti construiesti, ceea ce este, spun cu toata convingerea, o experienta inaltatoare si unica.
Din pacate de cativa ani incoace a trebuit sa-mi interzic sa ma mai joc la asa ceva. Nu de alta dar devenisem prea obsedata si maniaca, eram in stare sa stau lipita de scaun ore in sir fara sa mananc, fara sa beau apa si sincer de nevoi fiziologice nici nu se pune problema. Asa ca, atunci cand G cel mare a venit la mine, sa ma intrebe nu stiu ce, si eu m-am enervat de moarte pe el ca m-a intrerupt, am ajuns la concluzia ca e un drog si trebuie sa iau o pauza.
Asa ca... sunt Anca, ador Roler Coaster Tycoon si au trecut 5 ani de cand nu m-am mai jucat la el. Poate ar fi cazul sa sarbatoresc jucandu-ma macar o ora?

duminică, 20 iunie 2010

Geamu' jos!

Acum o luna G cel mare a uitat sa ridice geamul masini, el stand in dreapta spate. Nu stiu ce varsta trebuie sa aiba copii ca sa stea in fata. Asa ca ai mei stau in spate. Si in spate nu am geamuri electrice. Asa ce cei mici se aerisesc dupa bunul plac si eu intotdeauna le-am dat voie. Ideea este ca nici eu n-am verificat pentru ca geamul nu era pe partea mea si nici pe partea drumului catre casa scarii. Asa ca 5 ore mai tarziu ma suna R the Hulk si cu o voce emfatica  imi spune "Sunt jos, deschide masina ca ai uitat un geam deschis". Adica eu deschid de sus ca stau la 3 si el imi face o mare favoare ca macar nu ma pune sa cobor ca sa mi-l inchid singura. Apreciez totusi asa ca accept morala taioasa si dispretuitoare ce a urmat, fara sa comentez, si care se incheie cu "Soferul are grija ca masina sa aiba toate geamurile inchise". Eu mi-am uitat telefonul pe capota masinii si 2 ore mai tarziu tot acolo l-am gasit, dar nu conteaza...
Astazi ne plimbam prin Mamaia si am trecut pe langa o masina rosie unde saracul sofer isi uitase geamul din dreapta spate lasat. R the Hulk ranjeste superior "Uite-l si pe boul asta... ". Eu tac ca de...
Cand ajungem in apropierea masinii, il simt pe R cum se crispeaza. Zice:
- Geamul din spate e deschis sau nu vad eu bine?
Ma uit eu... si e deschis toata ziua.
- Cine a stat in spate? intreaba el furios, eu simtind cum se face negru, mare si in vene-i curge lava.
- Hm, parca ziceai ca soferul e de vina ca nu verifica bine geamurile, zic eu cu voce joasa, ca si-asa ma aude si daca zic in gand, la ce nervi are acuma.
Mai ca i-as atrage atentia ca e geamul de pe partea soferului si deci este foarte vinovat ca nu l-a vazut. Dar nu are rost.... Ma simt razbunata si multuminta. La ce teorie mi-a servit el mie......

vineri, 18 iunie 2010

Cineva acolo sus...

Cineva acolo sus chiar ma iubeste. Declaratia nu e retorica. Daca pana acum m-am indoit, azi am primit o confirmare. Confirmarea am primit-o insa brutal, ca si un pumn in plex sau de parca un pian ar fi cazut peste mine.
Azi am fost la plaja fiindca m-am hotarat ca trebuie sa profit de faptul ca o am sub nas. Eu de obicei nu intru in apa decat daca e linistita si clocotita, gen ciorba. Asa ca vazand valurile imense, am hotarat instant ca nu intru in apa, mai ales ca experienta imi spune ca daca sunt valuri apa e rece. Dupa o ora de stat la soare cu cartea Angelei in mana, ca mare pacat sa stau asa degeaba, am ajuns la povestirea cu a doua ei tabara la mare. Atata de frumos vorbea de mare ca mi-a facut o pofta teribila sa intru macar 5 minute in apa. Asa ca m-am ridicat si m-am indreptat spre apa unde valurile erau intradevar destul de mari, mai ales ca eu fac plaja intr-un mic golfulet unde nu este asa multa lume, in Constanta. Intru eu in apa, mirandu-ma cat e de calda si arunc o privire spre cei doi baieti ai mei, care nu erau la apa pana la genunchi cum li se spusese. Ii strig lui G cel mare ca vreau sa iasa amandoi din apa. Cand dau sa ma uit dupa A cel mic, descopar cu groaza pe care n-o doresc nimanui, ca se ineca sub ochii mei, la 5m distanta. Nu vreau sa dau detalii dar in final ne inecam amandoi din cauza curentului care ne tot impingea in larg si ajutorul mi-a venit de la cine nu ma asteptam. G cel mare a reusit sa ne scoata din valtoarea aceea, desi nici el nu inoata prea bine, dar probabil ca disperarea i-a dat mai multe puteri ca mie. Ma gandesc cu groaza ce s-ar fi putut intampla daca nu citeam povestea Angelei care m-a facut sa intru in apa.
Ulterior G mi-a povestit ca in momentele alea nu s-a gandit decat la stirile de la ora 5. Iar eu m-am gandit ca povara unei asemenea pierderi n-as putea sa duc. Iar A cel mic a inceput sa tipe furios ca de ce n-a observat nimeni ca el se ineaca.  Asta pana a primit o scatoalca cadou si o saptamana pedeapsa pentru ca nu a stat la apa mica cum i s-a spus.

"Angela"



Cartea Angelei, o cana cu ceai de lavanda si un "da' mai lasati-ma naibilui in pace" spus pe un ton hotarat si totodata amenintator. Cam atat iti trebuie ca sa te intorci in timp, cu zeci de ani de zile si sa retraiesti clipele copilariei de parca totul s-ar fi intamplat ieri.  Mi-am adus cu nostalgie aminte de dorintele si principiile cu care am pornit la drumul vietii si care au ramas cumva, undeva in urma, nici nu mai stiu pe unde le-am pierdut. Frumoasa a fost copilaria, cu toate tristetile si bucuriile ei!

joi, 17 iunie 2010

Cearta

El stand la calculator ii spune ei:
- Ai treaba la calculator?... ca ma dau la o parte.
- As avea putina treaba, doar 10 minute.
Se da el la o parte si se tranteste pe pat si ea se aseaza pe scaun. Cand da sa aprinda veioza, care de obicei este langa monitor, calare pe boxa, vede ca nu este.
- Unde este veioza, intreaba ea, stiind de fapt raspunsul.
Veioza nu era una obisnuita. Era o veioza cu doua abajururi, al doilea fiind transparent. Intre cele doua abajururi erau cam vreo 20 de flori care se schimbau in functie de anotimp.
Se ridica de pe scaun si se apleaca se examineze spatele biroului. Bineinteles veioza era acolo si toate florile erau imprastiate printre firele existente care intrau in calculator. Intr-o fractiune de secunda i se ridica tensiunea la creieri.
-Tu ai trantit-o acolo? intreaba ea
- ... ?
-Recunoste ca ai trantit-o si ti-a fost lene s-o scoti de acolo cand ai vazut toate florile alea imprastiate?
-Nu e adevarat, se enerva el... "Scorpie ce esti" gandi el mai departe.
-De parca te-as crede, rabufni ea. Erai la calculator si cand ai dat drumul la boxe ai trantit-o, nu mai nega. Pentru ce n-ai ridicat-o?  Ca sa stau eu acuma sa ma chinui s-o scot... Ca uite nu ajung... Trebuie sa ma urc pe imprimanta ca sa ajung acolo...
-N-ai decat sa ma rogi si vin sa te ajut, facu el.
-Poftim, facu ea indignata...Daca vrei sa ma ajuti, ma ajuti fara sa te rog.
-Daca ma rogi vin sa te ajut, se incapatana el.
Ea incepu dezmembrarea imprimantei, ca nu era cazul sa se razbune pe bietul aparat, desi ii venea sa faca tot biroul arsice. Bineinteles ca facu asta cu foarte mult tam tam si galagie ca sa scoata in evidenta greutatea operatiei.
-Faci atata taraboi doar ca sa nu ma rogi? facu el dispretuitor.
-Daca vrei cu adevarat sa ma ajuti, ma ajuti ca vrei, nu ca te rog eu... "mama ta de tantalau daramator de veioze, las ca-mi ceri tu telecomanda", continua ea in gand.
Telecomanda era pe masa biroului si-l vazu pe el cautand-o din priviri. Privirile lor se duelara vreo cateva secunde, fiecare fara sa mai zica nimica de data asta. El tacu si ea isi imagina:
 "-Draga, te rog sa-mi dai si mie telecomanda!
-Vino si ia-ti-o singur!
 -Dar eu te-am rugat!.
-Poti sa-ti bagi rugamintea unde nu vede soarele".  Si in timp ce o invada mental placuta conversatie, in care se simti chiar razbunata,  se lasa ca un balansoar ca sa alunece in spatele biroului , de unde pescui cu chiu cu vai florile si veioza. Dupe ce puse toate in ordine, iesi cu nasul pe sus din camera.

Morala data de un lup nemoralist care o fi...

luni, 14 iunie 2010

Leapsa cu ceai

Asta este alta leapsa tare pentru mine, pentru ca eu beau ceai cat cuprinde. Asa ca ii multumesc lui Mariana ca mi-a dat ocazia sa strig in gura mare ce mult imi place ceaiul.
Beau ceai din plictiseala, beau ceai cand nu pot sa beau cafea, beau ceai cand mi-e frig, beau ceai cand sunt bolnava. De fapt pentru mine nu e greu sa gasesc un motiv de a bea ceai pentru ca oricand imi tuna ma duc si-mi fac. Probabil am fost chinezoaica intr-o viata anterioara.
Deci, fiindca am inteles ca nu e bine sa bagi mai nimica la microunde si eu am apucat totusi sa-mi iau asa ceva, bag la microunde o cana cu apa si o las la incalzit 2 minute. Am observat in timp ca este mai mult decat suficient. Dupa care pun o lingurita de frunze sau un plic de ceai si-l las la infuzat 8 minute. Adaug dupa aceea doua lingurite cu varf de miere. Daca n-am, ma sacrific si pun zahar (rog sa nu se ingrozeasca nimeni). Daca ceaiul trebuie cumva din motive terapeutice sa-l beau neindulcit, atunci se schimba foaia. Il las sa se raceasca si-l dau pe gat cu strambatura de rigoare. Daca nu trebuie sa fac asta, atunci imi place sa-l savurez si-l beau incet, incet, eventual imi pun si o felie de vreun fruct in el ca: mar, portocala, lamaie etc. Trebuie musai sa fie compatibile cele doua, fructul cu ceaiul.
Preferintele mele la ceai sunt nelimitate, totul este ori sa-mi placa la gust, ori sa mi se spuna ca are efecte magice precum intinerire, netezire de riduri, calmare de nervi, chelire instantanee in anumite zone etc Sunt destul de credula in sensul asta.
Ceaiul meu favorit dintre toate ceaiurile este pe primul loc ... cafeaua. Daca stau sa ma gandesc bine este din plante si se infuzeaza o lingurita de cafea dupa care se adauga o lingurita de zahar fiindca cu miere este bleah.
Ceaiul de pe locul doi este ceaiul chinezesc pe care nu l-am mai baut de cand eram mica pentru simplu motiv ca nu am mai gasit asa ceva. Am incercat diverse ceaiuri chinezesti din comert dar nici unul nu este ca cel pe care il beam cand eram mica, nu stiu de unde il avea maica-mea.
Ceaiul de pe locul trei este cel de menta, care mi se pare grozav de racoritor si care merge amestecat cu orice fruct.
Ceaiul de pe locul patru este cel de lamaita, o planta precum menta care este foarte aromat si pe care l-am descoperit recent.
Ceaiul de pe locul cinci si ultimul, pentru ca as putea s-o tin asa multa vreme, este cel de musetel. Nu stiu deloc de ce imi place ceaiul asta,si nici de ce toata lumea se uita la mine de parca as fi picata din luna cand recunosc asta.
Leapsa asta este buna pentru Minoki, Giana, Melami, Angela si Gabriela, care par a fi bautoare de ceai. Sper sa nu ma insel. Nu indraznesc sa pun vreun barbat la asa leapsa ca rareori vad barbati sa bea ceai.

duminică, 13 iunie 2010

A Treia zi de Solo

Azi chiar m-am distrat rau de tot. Si m-am distrat pana pe la 10 dimineata. Ideea ciudata este ca desi m-am culcat pe la 4 dimineata, nu am simtit nevoia sa dorm mai mult de atat. Concluzie... R the Hulk este, clar ca buna ziua, vampir energetic si probabil ca acum trebuie sa bat internetul ca sa vad cum fac sa ma protejez   
Cat am vorbit cu maica-mea la telefon, care bine ca e la tara si care m-a sunat disperata, afara sunt niste radiatii infioratoare. Mi-a facut capul calendar ca sa nu-mi duc copii la plaja ca vom muri cu zile. Am o fire foarte ciudata si am fost serios tentata sa ma duc la plaja  doar ca sa o enervez. M-am abtinut sa nu-i spun ca ma poate calca maine masina si  daca ma radiez un pic de azi, mare paguba n-ar fi. Si in timp ce ea vorbea si eu o ascultam, chipurile, ma tot gandeam la cate rele ar putea sa mi se intample stand in casa. As putea sa mor inecata  (nu de alta dar chiar s-a intamplat sa ma inec cu o amarata de gura de apa saptamana asta), ar putea chiar acum sa dea vreun cutremur si sa cada biblioteca pe mine, as putea sa ma impiedic (chestie care s-a intamplat acum doua zile) si sa cad in vreun cutit si ... lista ramana deschisa.
 Cand am terminat de vorbit cu ea, eram franta de oboseala si nu mai aveam chef de nici o plaja, mare, soare. Asa ca azi nu am iesit din casa. Deloc. Si m-am apucat de gatit cu cea mai proasta inspiratie posibila, fiindca dupa ce m-a extenuat maica-mea cu pisalogeala ei, nu mai gandeam prea limpede. Am bagat mancarea la cuptor, eu crezand ca in felul asta nu mai am bataie de cap, mancarea se face singurica si eu ma relaxez butonand telecomanda ... pe canalul DVD-ului ca sa vad un film.
Pe canicula asta cuptorul este o alegere gresita. Cand am intrat in bucatarie ca sa vad care mai e treaba pe acolo, am simtit ca intru in cuptorul diavolului, dupa care am iesit cat de repede posibil. In timp ce examinam, stand in fata usii, posibilitatile de intrare rapida, stins aragaz si iesit in mare viteza, eventual tinandu-mi respiratia ca sa nu-mi arda plamanii de vii, apare G cel mare care se uita curios la mine probabil intrebandu-se ce fac de stau asa nemiscata. Ma uit cu o fata cat de plangacioasa posibil la el si-i spun ca nu ma simt prea bine si sa-mi stinga si mie aragazul. Culmea este ca se executa fara probleme si fara sa para afectat in vreun fel de cele 50 de grade din bucatarie. O fi masochist! ... imi spun de una singura si ma duc la ocupatia mea preferata filmul, parandu-mi rau ca nu m-am dus macar la o mica balaceala in mare. Eh, poate mai tarziu!
Melodia de mai jos, imi sugereaza exact o baie in mare, linistita, eventual data cu incetinitorul, desi cuvintele cred ca spun cu totul alte aiureli.

A Doua zi de Solo

Cred ca n-ar mira pe nimeni daca astazi as fi dormit ca sa ma fac cat China de mare. Dar n-a fost asa. Cei doi baieti ai mei mi-au facut o surpriza placuta ca sa ma trezeasca la 7.30 dimineata. In consecinta m-am suparat rau de tot pe ei si pe cel mic l-am luat ca sa doarma cu mine. Nu de alta dar ii merge gura ca o melita si nu puteam sa adorm de trilul vocii lui. El a adormit instantaneu, de suparare cred, si eu am numarat oi pana la ora 9. Stiu asta pentru ca ma uitam din cand in cand la ceas ca sa vad cat o mai trece pana adorm. Alta in locul meu s-ar fi lasat pagubasa. Eu insa sunt foarte incapatanata, asa ca mi-am impus ca trebuie sa dorm, ca doar este sambata. Ultima oara cand m-am uitat la ceas era deci 9 si am mai dormit cu chiu cu vai pana la 11. Cu chiu cu vai pentru ca intre timp a inceput sa ma doara o masea de minte, pe care m-am incapatanat s-o ignor cu doua Quarelin.
Am ajuns astfel la concluzia ca pe masura ce inaintezi in varsta, momentele cand simti ca te distrezi difera teribil de tare de momentele pe cand aveai 18 ani si energie cat cuprinde, nevoie de somn de doar 4 sau 5 ore, somnul fiind considerat o adevarata pacoste si cand distractia chiar insemna distractie. Deci eu ma distrez teribil cand dorm si din pacate n-am prea avut parte de asa ceva.
 Asa ca de suparare ca nu m-am distrat si ca ma durea rau maseaua, am fost la plaja (cu cele doua nepoate  ale mele si cei doi nazdravani ai mei), unde spre uimirea mea chiar m-am simtit foarte grozav deoarece apa marii era grozav de calda. Calda si grozav de murdara de alge, motiv pentru care nu m-am indurat sa-mi bag capul in apa sa fac nici macar pluta. Dar chiar si asa a fost bine, pentru ca vecinii nostri de prosop, erau doi tineri si nelinistiti, baiat si fata, care s-au ciondanit intruna. Am avut deci parte si de spectacol, cu toate ca nu prea am inteles prea bine care a fost motivul supararii. Am vrut la un moment dat sa-i rog sa vorbeasca mai tare, dar cum fata a azvarlit nervoasa un picior spre baiat, improscandu-l cu nisip, mi-am zis ca mai bine lasa...
In ansamblu, am avut o zi solo destul de linistita, in care mi-a tot sunat in cap melodia asta...


... probabil ca inconstient tot la tovarasul meu de joaca m-am gandit pentru ca asta e ringtone-ul alocat numarului lui de telefon dupa care m-a tot sunat. Nu ma lasa deloc sa uit ...

vineri, 11 iunie 2010

Prima zi de solo

Mda, sunt singura trei zile si asta e prima. Cand am fost singura o zi, a fost super. Cand sunt lasata de capul meu trei zile, e deja prea mult, intru in panica, cu cine ma mai cioravai eu, cu cine mai fac un pic de lupte greco-romane! Concluzia este un proverbiala si anume ca "e rau cu rau dar e al naibilui de rau fara rau".  Si cum ieri de tristete am tacut aproape toata ziulica, azi am luat hotararea ca sa-mi umplu timpul si sa nu ma mai gandesc decat la lucruri serioase, nu la siropsaguri de doi lei. Sunt foarte mandra de mine la faza asta.
Asa ca le-am dus la cumparaturi pe dragele mele batranici, maica-mea si matusa-mea. In mod sigur cat am fost cu ele am uitat si cum ma cheama si ce caut eu cu ele la hypermarket si in final am uitat si unde am parcat masina. Eh, ultima chestie mi se intampla si cand sunt singura... Ideea este ca daca mergi la cumparaturi cu persoane de gen feminin care au peste 65 de ani, apoi pot sa confirm ca vei ajunge acasa mult mai extenuat decat daca ai fi plecat la cumparaturi cu doi copii de 2 si respectiv 3 ani. Sau cred ca mai putin obositor ar fi fost sa merg la cumparaturi cu doua dintre curcile mele, care ar fi fost infinit mai cuminti si mai bine crescute, sau chiar cu doua din caprele lui Viorel, care precis ca mi le-ar imprumuta in caz ca nu gasesc cu cine sa-mi petrec timpul in asa fel ca sa uit si cum ma cheama. Dragele mele, la care tin de altfel foarte mult, au comentat in gura mare toate produsele care le treceau pe sub ochi, s-au lamentat de preturi si m-au tarat prin magazin cu dracusteanul de carut care mergea doar pe unde nu vroiam eu. In final, le-am lasat un moment singure, ca maica-mea si-a adus aminte ca vrea ulei si m-am gandit eu ca e mai practic sa dau o fuga. N-am gandit deloc bine. La intoatcere disparusera cu carucior cu tot, in care eu aveam telefon, acte si chei de la masina. Timpul pana cand le-am regasit mi s-a parut interminabil si cand am reintrat in posesia carutului m-am indreptat cu hotarare spre casa, ca nu se mai putea... Toata distractia a durat cam doua ore care de fapt cred ca au fost trei sau patru ore.
Asa ca restul zilei am dat o fuga la tara si m-am jucat cu dragutele mele curci. Au fost tare cuminti, jur pe ce vreti!

fara titlu

Momentan cam asta e dispozitia mea. Nu chiar asa, dar pe aproape. O sa-mi revin in trei zile.

miercuri, 9 iunie 2010

Harry Potter

Ma joc la Harry Potter si nici nu vreau sa ma tratez. Imi place la nebunie jocul asta care m-a facut sa citesc apoi cartea si ulterior sa vad filmele. Cel mai tare imi place sa ma joc la Harry Potter si Camera Secretelor pe calculator. Dupa aia urmeaza Harry Potter si Prizonier la Azkaban si ultimul este Harry Potter si Piatra Filozofala, toate pe calculator. De la a patra in sus, sunt prea evoluate pentru mine si deja nu ma mai binedispun. Par super interesante cele pentru playstation dar din pacate degetele mele nu vor sa manevreze joystickul ala sub nici o forma. Probabil ca sunt prea obisnuita cu tastatura sau mai degraba joystickurile sunt niste instrumente de tortura facute special ca sa te arunci pe geam de draci. G cel mare si-a iesit din pepeni cand a vazut cum il manevrez si nu reusesc sa ies din prima plansa nici dupa juma de ora, ca ma invart pe loc. In consecinta  mi-a dat banned pe viata  pentru playstation. Asa ca mi-au ramas cele pentru calculator pe care le recomand cu foarte multa placere. Sunt super! Partea proasta este ca devin obsedata de boabe dupa aceea.


Open Your Eyes

Cum se implinesc aproape 13 ani (nu stiu exact cati, pot fi si 14 sau 12) de cand m-am conectat prima oara la internet, prin faimosul numar cu 89**** prin Romtelecom , am zis sa sarbatoresc cu prima melodie pe care am cautat-o cu faimosul NAPSTER, singurul care se folosea pe vremea aceea. Aceasta melodie a fost cotata de Mtv, in anul lansarii, ca cea mai buna melodie rock scoasa de incepatori in domeniu. Sau parca tot albumul a fost cotat ca cel mai bun. Nu mai stiu si mi-e cam lene sa caut asa ca o postez si gata. Si fac si o adaugare la tonomatul Gianei, care ma crede prea soft pentru muzica rock, eu simtindu-ma obligata sa demonstrez contrariul. Oricat de mult imi place insa aceasta melodie, n-am invatat nimica din ea. Nici n-am deschis ochii prea bine, iar despre Proud Like a God nici nu se pune problema. Eu in general orientandu-ma dupa muzica, atunci cand imi place o melodie, cuvintele le ascult ulterior.

luni, 7 iunie 2010

Celuloza

Celuloza, celulita, tot aia e! Am descoperit anu' trecut celulita. Adica am descoperit ca-mi pasa. Probabil apropierea de schimbarea prefixului cu cea mai urata cifra din istorie m-a facut sa-mi mai caut si alte cusururi. Asa ca am descoperit ca zona pe care e cel mai bine sa cazi, ca are ce atenua socul de la cele doua perne rotunde, e cam plina de celuloze din alea. Asa ca, dupa asa revelatie nu puteam sa stau cu mainile crucis pe piept. Am cautat in disperare metode cat de naturiste posibil si mai ales pe care sa le pot folosi acasa.
Deci... zatul de la doua cafele amestecat cu o lingura de ulei de masline, se amesteca bine bine. Eu cafeaua de dimineata o beau la filtru din acela care fierbe pe aragaz. Cand deschid filtrul ca sa-l curat, zatul de cafea il pun la uscat pe o farfurioara la geam. Uleiul de masline folosit este din acela de samburi de masline, ca si-asa mixtura asta nu am de gand s-o mananc. Desi miroase fabulos atunci cand o folosesc... Cu toata mixtura asta se maseaza zonele afectate de celulita pana se inroseste pielea. Operatiunea este de recomandat a se face in cada inainte de dus. Asta de trei sau patru ori pe saptamana.
La mine a functionat si m-am tinut de toata afacerea asta vreo doua luni (din vara desigur). Bineinteles ca nu dispare cu totul dar imbunatatirea este vizibila. N-am tinut nici un regim desi s-ar recomanda sa se evite bauturi acidulate, mancaruri grase si zahar. Pot sa spun insa ca dupa cel putin o luna m-a lovit o lene de ma durea rau de tot. Si, dupa ce nu se mai foloseste aceasta metoda, celulita apare de parca n-ar fi plecat in veci de acolo.

sâmbătă, 5 iunie 2010

Alta vechitura

No comment ca vreau doar sa ma binedispun dupa postarea anterioara.

Sciatica (ultima parte)

Deci am pornit in marea mea calatorie de a cuceri lumea pe jos. De data asta fara bocanitoarele mele ca nu intentionam sa raman cu gleznele scrantite. Usoara ca un fulg, aveam cu mine doar cateva declaratii la subrat si geanta mea cu de toate, inclusiv doua celulare care unul din ele era un fel de linie privata intre mine si R the Hulk. Aveam cam patru drumuri de facut si mi-am facut repede un itinerariu gen Mio. Am virat usor la dreapta si dupa 50 de metri am virat usor la stanga si de aici am mers inainte ca albina 7 statii (nu stiu cati km sunt asa ca voi masura distanta parcursa in statii). Am poposit la AJOFM Constanta care are sediull in apropierea lacului Tabacarie. Am plecat de acolo foarte bine dispusa de timpul scos... 40 de minute. Deja mi-era teama ca o sa ajung prea repede acasa in ritmul asrta. Nu eram deloc obosita, cred ca efectul Alexandrion-ului nu trecuse inca. De aici trebuia sa virez usor la dreapta ca sa o iau pe langa stadion si sa ajung la ITM Constanta.  De data asta am mers 5 statii si din cauza ca se incalzise si am mers mai mult la deal, calatoria mi s-a parut mult mai obositoare. Adevarul este ca drumul pana la AJOFM l-am facut la vale. Eram deja cam obosita si ma tenta serios sa ma urc in taxi sau macar sa-l sun pe R. Rau am facut ca nu mi-a urmat instinctul . Am luat-o in sens invers o statie ca sa ajung la CJASS sa bag declaratia in urna dupa care drumul era spre casa. Cand am plecat si de acolo, ma simteam ingrozitor deja, ma dureau picioarele de-mi venea sa dorm pe strada ca betivanii. Cum aveam ochelari de soare din aia ieftini, nu vedeam foarte bine prin ei. Il sun pe R si nu-mi raspunde. O sun pe nepoata-mea ca sa ma tina de vorba pana ma suna R si o iau printre stradute, pe calea cea mai scurta posibil pe care mi-am format-o in minte.
Stradutele de la CJASS pana la Casa de Cultura (de unde intentionam sa iau ceva, orice sa ma duca acasa, daca nu ma suna R) sunt destul de pustii. Ceasul era in jur de ora 3 dupa-masa. Cum mergeam eu asa vesela palavragind cu nepoata-mea, vad in departare doi indivizi, unul nesemnificativ si celalat usor solid, sau mai mult grasut as spune, cu o pereche de ochelari de soare care ii dadeau un aer mafiot. Am vrut sa fac cale intoarsa, nu stiu de ce, ca de obicei nu ma intimidez eu asa usor. Probabil am simtit ca nu fac fata sa afisez indiferenta mea, cand trec pe langa grupuri puse pe fluieraturi si glume proaste Numai ca nu aveam decat sa ma intorc inapoi vreo 100 de metri ca sa o iau pe alta strada. Prea obositor! Am zis ca n-are ce sa mi se intample ziua in amiaza mare si aratand ca vai de mine cum aratam. Ghinionul meu, nepoata-mea a trebuit sa inchida telefonul si deodata parca mi s-a parut ca sunt din cale-afara de singura. Am incercat sa par foarte degajata si m-am bucurat serios ca am ochelarii de soare. Cand au trecut prin dreptul meu, eu facandu-ma ca ploua, nu stiu ce-i vine celui cu aer mafiot si se posteaza in fata mea si zice:
-Hai cu mine sa bei o cafea.
Probabil se vedea cu ochiu liber ca am nevoie de 10 cafele nu una.
-Imi pare rau, ma grabesc, nu am timp, zic eu incercand sa par degajata, mai ales ca inca nu ma dumirisem cat de agresiv este. Celalalt o luase usor inainte. Dau sa trec mai departe dar nu ma lasa.
-Pai daca n-ai timp acuma poate altadata.
-Mda, nu cred ca sotul meu sa fie de acord sa beau cafea cu straini, ii zic eu parand sa ma amuze situatia si fluturandu-i inelul degetar pe sub nas, desi in realitate m-am infuriat ca nu am la mine un spray din ala cu piper, ca mereu zic sa-mi cumpar unu'.
-Pai pe mine ma cheama M si lucrez la firma de paza si protectie X.
Hm, ma gandesc eu, asta e firma unde prietena mea are contract la ea. Las ca-i zic eu ei cu cine are de-a face.
-Bine, conchid eu, tot intrebandu-ma cum o vrea sa dea de mine daca sunt de acord sa beau cafea cu el. O lasam pe altadata.
-Uite, iti dau numarul meu de telefon.
La faza asta chiar m-am amuzat la gandul ca poate sa-si imagineze ca chiar o sa-l sun. Deja parca eram un pic mai relaxata, ca ma gandeam ca-mi da numarul si  n-are decat sa astepte sa-l sun eu dupa aia. HA!
Scot eu telefonul, intrebandu-ma daca nu cumva vrea sa ma faca sa-l scot la iveala ca sa mi-l fure. Ii trec numarul acolo, dupa care imi vara telefonul lui sub nas:
-Acuma trece-l pe-al tau...
La faza asta chiar mi-a venit sa plang. Unde naibilui sa fug? Sa-i dau numarul lui R ? Dar daca ma verifica si vede ca mi-am batut joc de el si se enerveaza? Ma uit in jur si nici tipenie de om, ca sa nu mai spun ca oricat de bataioasa ma consider eu, in halul de obosita si deprimata cum eram nu credeam ca fac fata vreunei violente de vre-un fel. Toate astea imi circulau in cap in timp ce ma faceam ca mi-am uitat numarul. In final il trec acolo si cu mana trenurand ii dau telefonul inapoi.
Marele galant mafiot, imi ia mana si mi-o pupa (nush ce-o fi fost in capul lui cand a facut asta) imi zice saru' mana si pleaca mai departe victorios. Mare proasta ca nu mi-am dat seama ca nu ma verifica!
Suna chiar in momentul ala R si eu cu o voce pierita ii zic sa vina sa ma ia de la Casa de Cultura. N-am putut sa-i povestesc nimica ca nu vroiam sa plang la telefon si sa-l vad ca face vre-un accident gonind spre mine. Imi zice laconic ca e la Metro si ca e mare coada acolo si ca mai mult ca sigur ajung acasa inainte sa ajunga el la mine. Ei bine, la faza asta chiar m-am suparat. S-a dus si mama Alexandrion-ului din capul meu, ca eram mai lucida ca niciodata. Eu stiu ca sunt alte neveste care vin barbatii lor in patru labe dupa ele. Numai eu sunt idioata, tampita si pe drum mi-am mai gasit o groaza de alte epitete pe care am considerat eu ca ma reprezinta. Si inca altele care am considerat ca il reprezinta pe el. Eu sunt in pericol de moarte si el sta la coada la Metro... Si de draci am mers pe jos acasa ca mi-era frica sa ma urc si in taxi si in autobuz, alte 5 statii.
 Pana sa ajung acasa "Mafiotul" m-a sunat  intrebandu-ma grijuliu daca am ajuns acasa cu bine. Dupa care mi-a zis ca ma iubeste si ca sa-l sun a doua zi cand vreau sa beau cafea.
Cand am ajuns acasa, nu i-am spus nimica lui R. Nici n-am vorbit cu el. Eram prea suparata pe el, pentru ca daca m-ar fi sunat din prima poate toata treaba nu s-ar fi intamplat. Dar nuuuuuuuuu.... el ma suna dupa juma de ora cand puteam sa fiu moarta, casapita si aruncata in vreun tomberon.
Marea mea aventura a trebuit sa i-o povestesc dupa o saptamana, cand eram exasperata de telefoanele "Mafiotului" caruia ii explicasem ca nu o sa ies la cafea cu el ca n-am timp. Dupa care la telefon a inceput sa raspunda R. Din momentul ala n-a mai sunat desi R a zis doar "Alo , Alo".
 Am omis intetionat sa povestesc faza de cum a reactionat R cand i-am povestit aventurile mele "La pas prin orasul Constanta". Dar voi mentiona ca am fost pedepsita sa nu mai ies singura din casa trei luni si la ora 10 seara era musai sa fiu predata cu semnatura.
Si voi mai mentiona ca atunci cand am plecat de acasa gatita nap, pe toace cat de mari posibil pentru mine, niciodata nu a incercat sa ma agate cineva vreodata. Asa ca nu-mi explic...