Se afișează postările cu eticheta Cafea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cafea. Afișați toate postările

marți, 29 iunie 2010

Cafea (partea a doua)

Prima parte a fost doar introductiva la intamplarea pe care o voi povesti acum.
Deci, R the Hulk nu bea cafea si am reusit cumva, sau poate s-a convins si singur, ca este sanatos sa bei macar o cafea pe zi. Asta acum un an. Asa ca am luat un ibric din acela tip filtru care face cafeaua la aragaz. Eu stiu ca zatul de la cafea este foarte daunator, desi pe mine nu ma impiedica nimeni s-o beau facuta clasic, in ibric de arama la aragaz. Se spune ca emana nu stiu ce toxine in cafea, motiv pentru care cafeaua la filtru este chiar recomandata, in mare parte pentru digestie.
Dar cum nu vreau sa-mi omor barbatul, am inceput sa fac, special pentru R, cafea la filtru pe aragaz. Pe vremea aceea incepusem jocul cu nepoata-mea.
La cateva zile de baut cafea cu sotul meu, dimineata la televizor, deja parca nu mai eram asa de incantata. Motivul era ca o dadea pe gat, parca special sa scape de ea, asa cum bei o doctorie. Pai parca deja o beam iar singura. Dar intr-o dimineata a trebuit sa plece in graba la servici si cand m-am apucat de cele uzuale, strans masa, facut ordine etc, am observat ca in ceasca lui R mai era o gura de cafea. Sau doua...  Ei bine, probabil ca se va spune ca n-am prea multe bucurii in viata, dar gura aia de cafea lasata acolo m-a bucurat ceva de groaza. M-am asezat comod iar in fotoliu si am savurat-o vreo 5 - 10 minute. Dupa care i-am trimis un mesaj pe telefon "Multumesc pentru cafea". M-am amuzat si mai tare la gandul ca o sa fie ingrozitor de suparat de mesaj crezand ca cine stie cui ar fi trebuit sa-l trimit. Si ma vedeam explicandu-i foarte rabdatoare ca ma refer la gura de cafea lasata de el. Am asteptat 10 - 15 minte sa sune, mai negru ca niciodata. Ei bine am asteptat de pomana ca n-a sunat si deja imi pierdeam interesul pentru toata farsa. M-am gandit ca poate s-a prins de cafeaua lasata si deci de aia nu suna. Asa ca m-am luat deja cu treaba si toata situatia mi-a iesit din cap de parca nici n-ar fi fost acolo.
Dupa 2 ore vad ca suna, asta nu era oricum nimica nou. Raspund si cu o voce rece ca gheata si ingrozitor de dispretuitoare spune:
-Vezi ca ai trimis din greseala un mesaj la mine care cred ca vroiai sa-l trimiti altcuiva.
Pe moment m-am blocat pentru ca nu stiam ce vrea sa spuna. Mda, stiu ca probabil nimeni nu poate fi atata de proasta ca mine, dar eu uitasem si de mesaj si de tot. Asa ca am intrebat :
-Care mesaj?
-Mi-ai trimis un mesaj si probabil ca vroiai sa-l trimiti altcuiva.
Ei bine, ceva ceva imi aduceam eu aminte ca facusem, o gluma... dar habar nu mai stiam ce mesaj trimisesem. M-am albit la fata fiindca imi aduceam sigur insa aminte ca era o gluma pe care el n-o s-o guste. Si eu acuma ce ma fac? Ii zic, incercand sa rad, cam fals dupa parerea mea:
-Stiu ca ti-am trimis un mesaj dar nu mai stiu ce am scris in el. Zi-mi ce mesaj ti-am trimis...
-Las ca stii tu... Ce-ti bati joc de mine?
-Nu-mi bat mai joc de tine, zi-mi mesajul ca-mi aduc imediat aminte si-ti spun despre ce e vorba, ma rog eu de el.
Mda, nu prea mi-a iesit idioata mea de gluma...
-Mi-ai trimis un mesaj in care imi multumesti pentru cafea. Pe unde umbli si cu cine ai baut cafea?  ma ia el la rost.
In momentul ala m-am luminat si m-a bufnit rasul, desi parca tot nu era al meu.
-Ai mai, nu te supara. Mi-ai lasat o gura de cafea in ceasca si pentru ea ti-am multumit, am facut eu cat de rugatoare am putut.
Ce urmeaza e bla bla bla.
Acuma nu stiu ce sa spun... El stia de jocul meu cu Alisa. Daca m-a crezut sau nu... nu stiu. Dar a spus ca m-a crezut, ca doar unde puteam sa ma duc repede sa beau cafea la 10 minute dupa ce  plecase de acasa. Asta daca vroia sa faca pe detectivul...
Morala... nu faceti glume pe care nu le puteti lamuri instant. Ca memoria dupa anumite varste joaca feste rau de tot. Poate ar trebui sa iau niste pastile, lecitina ceva...

sâmbătă, 26 iunie 2010

Cafea (partea intai)

Pana acum 4 ani aveam un ritual de la care nu ma abateam in ruptul capului, desi urasc chestiile repetitive. Dimineata il duceam pe G cel mare la scoala dupa care la intoarcere poposeam la maica-mea unde beam cafeaua cu ea timp de o ora jumate. Invariabil cand plecam de acolo ma lua durerea de cap de rau ce-mi parea ca plec. Asta pentru ca R the Hulk nu bea cafea si nu reuseam sa-l conving sa renunte la acest prost obicei.
Acum 4 ani maica-mea a decis ca simte chemarea satului si s-a mutat la tara la 70 km distanta de mine, motiv pentru care eu am ramas sa nu mai beau cafea dimineata si de fapt intreaga zi, daca nu am cu cine. Urasc sa beau cafeaua singura si in consecinta erau zile in care nu beam cafea deloc. Ocazional cand mi se oferea ocazia de a bea cafea, nu refuzam nici o oportunitate, existand zile in care beam si patru cafele, fiind in imposibilitatea de a refuza orice invitatie primita. Cand ma asezam la coada la declaratii sau state de plata, imi luam intotdeauna o cafea, daca exista vreun automat, si zau ca devenea coada mult mai suportabia, pentru ca de fapt nu o beam singura.
Cand i se facea mila de mine Alisei, nepoata mea, venea la mine sa bem cafea. Am descoperit astfel ca ultimile guri de cafea sunt cele mai delicioase si s-a transformat bautul cafelei intr-un adevarat concurs de "cine are mai multa cafea pe fundul cestii si reuseste s-o tina acolo cat mai mult timp" fara sa se repeada hulpav asupra ei. Adica invinsa se uita invidioasa la invingatoare cum isi savureaza linistita ultima gura de cafea. Mai putin noi doua, toata lumea considera jocul asta teribil de prostesc. Dar nu e...
(Poza e facuta de cealalta nepoata a mea Gigea, care a spus ca ea nu rezista psihic la asa joc si in consecinta nu-l va juca... punct)