Marea inghetata

Am urmarit si eu stirea de acum doua zile, la un canal de televiziune, habar n-am care era, cum ca marea este inghetata. Mi-am si spus in gand :" altii ar omori sa stea cu marea la nas, si eu n-am mai dat pe acolo de vreo doua luni". Asa ca i-am povestit lui R the Hulk stirea si am hotarat in miez de noapte sa dam o fuga. Era 1 noaptea si un frig de-ti ingheta sangele in vine si gandurile in cap. Am hotarat sa mergem unde e mai aproape, adica la Casino, acolo unde putem cobora scarile drept la mare. Loc de parcare am gasit chiar la Aqvarium asa ca nu era de mers mai mult de 50m. Am mers pana la balustrada si cand m-am uitat precauta in jos, ca sa nu cobor scarile degeaba si sa ma alerge vreun caine pe acolo, nu era nici urma de gheata. M-am gandit ulterior ca parca la stire era si o plaja. Asa ca ne-am sfatuit sa mergem pe plaja Modern, bineinteles cu masina.

Am ajuns noi acolo, marea era cam departe si nu se vedea daca e inghetata. Si cum avem o experienta trista cu masina ramasa in nisip vreo 5 ore si o gramada de nervi  pana am reusit s-o scoatem de acolo, ne-am hotarat s-o parcam langa alte doua masini, cu altii veniti sa faca sex in masina (doamne ca mare ti-e gradina sa vii sa dardai pe frigul ala pentru o partida de sex). Am mers cu mare grija spre mare, pentru ca intradevar nisipul avea portiuni mari de gheata si ne puteam rupe gaturile in graba noastra de a face dus-intors repede-repede. Marea in schimb era fara pic de gheata. Ca era rece ca gheata nu contest, dar oricum nu am avut curiozitatea nici unul din noi sa incerce. Si cum incepusem sa nu-mi mai simt urechile, am alergat intr-un suflet la masina ca sa ma arunc in ea.

Asa ca, nu luati de buna orice stire vedeti la televizor.

Droguri

Drogurile pot fi de nenumarate feluri, am descoperit de curand vizionand filmul "Requiem for a Dream".  Am aflat cu uimire ca am si eu drogul meu, daca nu chiar mai multe, la care nu pot renunta si nici nu vreau. Bine nu imi face, daca tin cont ca il iau in cantitati destul de mari. Cand i-am spus lui R sa-mi ia si mie o lada, zilele trecute, nu credeam ca se va ajunge aici. Ma gandeam ca o sa incerc si o sa reusesc sa ma las fara nici o problema, intrucat am o foarte buna parere despre vointa mea.
Ei bine, zilele trecute a venit R the Hulk cu o lada impresionanta de portocale grecesti. Erau gigante si miroseau imbatator. Iar lada, cu portocale pe trei randuri, lata de 60 cm si lunga de vreun metru, era ceva ce nu credeam ca voi reusi sa dau gata in veci. M-am gandit ca ce pacat de asa frumusete de fructe sa se strice in final. Am luat o portocala intr-o doara, ca doar are vitamina C si suntem in sezonul racelilor. Si sincer, nu am incredere in portocalele mari, care de obicei au o coaja groasa ca pielea unui elefant si sunt acre de-ti scoala parul din cap.
Asa minunatie de gust dulce-acrisor-parfumat, ca la portocalele acestea, parca nu mai intalnisem. Iar de suculente... ei bine, nu credeam ca pot spune asa ceva, dar pur si simplu am baut portocale. Slava Domnului ca doar ce mancasem, ca altfel nu stiu ce carnagiu de portocale ar fi ajuns lada aia. Dar chiar si asa satula, 10 minute mai tarziu dadusem gata de una singura cinci portocale. Pana seara, mancasem de una singura cel putin doua kilograme. Ideea este ca probabil se digera foarte repede si-mi era mereu foame de portocale. A cel mic venea mereu sa-mi ia jumatate din portocala curatata de mine asa ca dupa vreo trei portocale, i-am spus ca trebuie sa mearga la culcare pentru ca portocalele o sa-i dea o durere de burta groaznica. Cu el am avut mai multa minte decat cu mine.
O ora mai tarziu, dupa ce ma culcasem, am auzit efectiv portocalele cum ma chemau. Cantau vesele in sufragerie si mi-am zis ca daca le tin companie vreo 5 minute nu are ce rau sa se intample. Cinci portocale mai tarziu (mi se pare o cifra norocoasa) m-am linistit de-o parere si mi-am tarat burta rotunda de portocale inapoi la culcare.
Povestea are un final destul de trist pentru ca a doua zi tot eu muream de dureri de burta. Daca isi imagineaza cineva ca n-am mai mancat portocale, ei bine se inseala. Din cate stiu eu, cui pe cui se scoate. Probabil ca este o vorba tare inteleapta si eu ador vorbele intelepte.

Paranoia?

Ma plimbam linistita in bazarul de la rusi. Mai erau vreo 20 de minute pana sa-l iau pe A cel mic de la scoala si, din experienta, stiam ca oricum va intarzia pana sa iasa in fata scolii. Vazusem niste becuri economice imense de diverse culori si eram hotarata sa-mi iau cateva. Cine a inventat becurile alea albe, e precis maniaco-depresiv.

Pe cand discutam cu vanzatoarea, cerand detalii de amperaj, pret etc, suna telefonul.

Aici fac o paranteza si trebuie sa specific ca de vreo 2 ani urasc si telefoanele. Cred ca inventie mai torturanta decat telefoanele mobile nu poate sa fie. Mai ales ca de cele mai multe ori, numai vesti bune nu dau. Sunt la fel de oribile cum erau telegramele pe vremea lui Ceasca.

Asa... deci suna telefonul si o voce ingrozitor de rece ma intreaba:

-Ce faci!

Inghit in sec, gandindu-ma "a venit garda".

-Bine, raspund eu cat mai neutru cu putinta. Sunt la rusi si vreau sa cumpar becuri din alea economice galbene.

-Vino imediat acasa, ma anunta vocea de gheata si ... inchide.

Acasa? Ce-oi mai fi facut? ma intreb disperata. Nu de alta dar mi se intampla sa mai uit aragazul aprins sau usa de la intrare deschisa... Stiu ca nu e bine dar ma chinui cu greu sa ma corectez totusi.

Ma hotarasc sa-l sun pe R the Hulk, caci el era, ca sa-i explic ca trebuie sa-l iau pe A cel mic si n-am cum sa vin imediat.

-Trebuie sa-l iau pe Andrei de la scoala, explic eu amarata.

-Ia-l pe Andrei si vino imediat acasa, racneste el la mine si ... inchide.

Nu prea mai tin foarte bine minte cum am ajuns la masina. Stiu doar ca tremuram ca varga si ma rugam la toti sfintii sa nu cumva sa fac vreun accident pana ajung acasa in siguranta.

Am mers pana la scoala ingrozitor de incet fata de cum sofez eu de obicei, Dar eram oricum prea obsedata sa nu ma tamponez de cineva, tinand cont ca nu ma prea puteam concentra la drum. Rotitele din cap mi se invarteau incercand sa descoper ce traznaie mai facusem.

Clar... am uitat aragazul aprins si probabil o fi batut vantul cumva si au luat foc jaluzelele. Sincer, nu-mi prea pasa de ele, nu costasera o avere si focul nu avea cum sa se extinda din bucatarie in apartament, pentru simplu fapt ca in afara de jaluzele, nu prea avea ce sa mai arda acolo. Aragazul e cumva la geam si flacarile n-au cum sa se propage chiar asa de cativa metri, tinand cont ca dulapuri suspendate nu am si nici covoare pe jos. Ma gandeam la bietul R cum se chinuie el de unul singur sa stinga focul pana vin pompierii...

Sau posibil sa fi uitat usa deschisa. Nu-mi aduc aminte sa o fi lasat deschisa niciodata, dar e un inceput in toate. Partea rea este ca hotii n-ar putea sa fure nimica. Poate doar televizorul, desi mi se pare idiotenie curata sa cari ditamai hardughia de televizor, ziua in amiaza mare, de la etajul 3. Dar n-are decat sa-l fure! Bine ca baietii nu erau acasa ca sa le faca hotii cine stie ce. R asta care e asa de rau de paguba!
Probabil m-am inundat... Se mai intampla sa cedeze cate un furtun din ala flexibil de sub chiuveta. Precis R strange apa de pe jos cu prosoapele mele de baie. Of, o sa trebuiasca sa le arunc... si-mi placeau asa de tare.

Dar numai ce-i vad figura amarata si trista de parca sfarsitul lumii e aproape si ma apuca plansul.

Intre timp il luasem pe A cel mic, care presimtind ca ceva e in neregula, tacuse linistit, lucru neobisnuit la el.

Ma hotarasc sa parchez in fata blocului ca sa ajung mai repede. Ma uit de departe si nu vad in fata scarii nici o masina de politie sau pompieri. Dar eu cum am ferestrele in partea cealalta a blocului, nu am garantia ca totusi nu am dat foc la casa.
Intru tremurand ca varga in scara, sperand sa nu dau peste vreun vecin care sa se uite cu ochi acuzatori la mine, reprosandu-mi ca mi-a explodat butelia si am distrus tot blocul.
Pe scara... totul era uscat. Cu nasu-n vant adulmec aerul... nu miroase a fum.
Ajung in fata usii si ma uit bine sa vad daca sunt urme de fortare. Usa arata bine. Mi se pare chiar foarte frumoasa, ce drag imi e de ea. Apas cu grija clanta si usa e inchisa. Asta ma cam uimeste pentru ca R nu inchide usa cand vine acasa si in nici un caz nu ar inchide-o in cazul unei tragedii. Scot cheia si nimeresc cu greu sa deschid. Intram in casa si observ ca pe jos nu e ud si nici nu miroase a umezeala. Ma duc in bucatarie si vad ca jaluzelele sunt intacte, aragazul nu e aprins si nici nu miroase a ars. Incaltata, imbracata cu geanta si sacosa in brate, ma asez pe marginea canapelei si ma gandesc. Sunt sfarsita de oboseala de parca am tras la jug. Ma intreb daca nu cumva R a facut vreun accident cu masina. O fi calcat, Doamne Fereste, pe cineva. Stau si-mi imaginez cum o sa-l vizitez la inchisoare si-mi vine sa plang.
Deodata, usa de la intrare se deschide brusc si R isi face aparitia. Rade vesel la mine si zice:
-Hei, mergem la Furnica?
Ma uit aiurita la el. La Furnica sta mama mea.
-Dar ce s-a inatmplat de vroiai sa vin repede?
-A... nu gaseam telecomanda, face el. Dar am gasit-o!
Ma uit la el, simtind cum mi se scurge toata vlaga din mine. Daca as avea destula forta in momentul ala poate i-as da cu o bata de baseball in cap. Ma ridic in picioare, ma uit de jur imprejur si-i spun:
-Hai sa mergem.

Ora pierduta

Am fost bombardata in ultima vreme cu mesaje de la facebook ca sa-mi fac cont. Le-am ignorat fara nici o remuscare, timp de vre-un an, pana intr-o buna zi. Toate cunostintele de la mic la mare aveau cont pe facebook si tineam mortis sa vad pozele uneia din ele. Nu puteam face asta daca nu aveam cont, ca astia de la facebook sunt foarte smecheri si nu dau nimic daca nu dai si tu. Asa ca ce-mi zic eu "fa-ti draga odata contul ala, ca nu mori!". Asa ca zis si facut...

Am vazut pozele mult dorite si nici nu am mai intrat de atunci, pana acum o saptamana. Pe mail ma tot bombardau diverse notificari, pe care le stergeam fara nici un regret. Asa ca m-am gandit ca este o debandada pe contul ala al meu ca m-au apucat frisoanele si am plecat sa fac putina curatenie pe acolo.

M-am apucat metodic sa ignor notificari, sa citesc mesaje, sa mai vad ce a zis cutare. 5 minute mai tarziu, in conceptia mea, m-am uitat la ceas si trecuse o ora jumate. M-am frecat la ochi fiindca nu-mi venea a crede. Asa ca mie cine-mi da ora aia inapoi?

Ritualuri de nunta II

7. Alaiul nou format se indreapta cu mare zarva, in sunet de claxoane innebunitoare si cat mai multa galagie si tam-tam posibil, spre biserica. Acolo ajunsi, mireasa nu este bine sa se intalneasca fata-n fata cu alte mirese, deoarece incep masuratorile din priviri cantarindu-se care dintre ele este mai frumoasa, fapt care ar putea sa le faca sa intre in biserica nervoase foc. Oricum, nuntasii se pot holba linistiti la mireasa adversa dand din cap satisfacuti ca mireasa lor este cea mai frumoasa si are cea mai splendida rochie. Dupa care bineinteles se ia la puricat nasa si invitatii, asta pana cand preotul invita alaiul in biserica.

Aici, depinde de preot de cat de adevarat preot este. In unele locuri este foarte bine dispus si ingaduitor cu nuntasii, alteori se uita cu o privire criminala la nuntasii zglobii atentionandu-i sa-si tina gura ca altfel vor fi expulzati de la slujba si dati afara, intru-cat in biserica nu se vorbeste.

Cununia religioasa poate tine de la 15 minute, asta cand preotii au o groaza de nunti pe lista si vor sa le oficieze pe toate in incercarea de a se umple de bani cutia bisericeasca, sau poate tine chiar si o ora daca preotului chiar ii place ceea ce face.

Partea cea mai amuzanta este cand li se da celor doi miri sa manace cozonac si sa bea vin sau cand nuntasii se arunca disperati dupa bomboanele aruncate in timp ce preotii ii invart pe miri in jurul mesei ca sa-i ameteasca de cap si sa nu-i apuce vreo ultima dorinta de a renunta in a se mai casatori.

Ametiti de invarteala si vin, mirii accepta sa se casatoreasca si in mare fala ies din biserica unde lumea arunca dupa ei cu orez pentru a-i trezi si pentru a le purta noroc.

8. Alaiul se indreapta spre locul unde se va veseli lumea si unde nasii trebuie sa fie primii care-i introduc pe miri in local.

9. Urmeaza vre-o ora-doua de pauza, unde toata lumea se indreapta spre casele lor pentru o reinnoire a toaletelor doamnelor. Orice doamna care se respecta are doua tinute pregatite pentru nunta: una de zi si una de seara.

10. La localul unde se tine marea petrecere, mirii si nasii isi intampina invitatii cu sampanie dupa care ii repartizeaza pe fiecare la locurile stabilite anterior.

11. Marea petrecere trebuie neaparat sa contina muzica de-a noastra populara compusa din geambarale, sarbe, hore, brasoveanca, si mai nou introdusul PINGUIN, care este crima si pedeapsa pentru picioarele urcate pe tocuri. Bineinteles ca la miezul noptii se fura mireasa si mirele indurerat umbla apoi pe la mese si plange pe umarul la toti de necajit ce este. Hotii miresei ii pretind ulterior mirelui sa aduca luna de pe cer, soarele sau chiar sa cante "Pusca si cureaua lata", depinde  de cat de pus pe sotii sunt.

12. Inainte de servirea sarmalelor, care sunt nelipsite la o nunta get-beget romaneasca, nasul trebuie sa arate lumii intregi ca stie Tatal Nostru, altfel nimeni nu are voie sa guste nici o sarma.

13. Dupa sarmale, sau inainte ca la ora aceea nu prea mai stiam cat este ceasul, se danseaza "Dansul Gainii". Adica un grup de glumeti din partea miresei, imbracati tiganeste , inarmati cu fluiere si tigai in care lovesc viguros cu lingura, cu mare tambalau prezinta nasului o gaina spre vanzare. Gaina este una foarte smechera, gatita cu un morcov in fund si o tigara in gura. Nasul este pacalit de multe ori pana cand reuseste sa puna mana pe gaina, spre deliciul invitatilor care urmaresc evenimentul cu aplauze, rasete si chiuituri.

14. Spre dimineata, nasa ii da jos valul miresei, care face cat mai multe nazuri posibile, intru-cat de-abia acum realizeaza ca va fi femeie maritata si va trebui sa gateasca si sa spele pentru o persoana in plus.

Se lasa greu de tot si nasa trebuie sa fie tare smechera ca sa o convinga, aratandu-i o basma atat de frumoasa ca mireasa, de dragul basmalei, se lasa pacalita. Dupa care toate femeile fac o hora in jurul miresei si mireasa le ia pe rand pe toate la dansat.

15. La sfarsitul dansului mireasa arunca buchetul si in spatele ei se aseaza toate fetele tinere nemaritate care se uita flamande la buchet. Acestea se arunca asupra buchetului de parca ar fi sfarsitul lumii daca n-ar face-o. Invingatoarea pastreaza buchetul si spera in mare secret ca ea va fi urmatoarea care se va marita.

16. Ultimul pas al nuntii este taierea tortului, care trebuie sa fie foarte impozant pentru a-i satura din priviri pe toti comesenii.

Ritualuri de nunta I

Tortul acesta l-am facut eu cu ocazia primului eveniment nuptial din vara asta, dar mai ales pentru ca nepoata mea a fost pentru prima data nasa si mi s-a parut interesant sa-i fac un cadou mai specific de la mine.

\

Ia sa vedem.... A trebuit sa fac 40 de ani ca sa mi se para ritualurile de nunta distractive. Parca, parca mi se pare asa de nashpa ca nu am facut si eu o nunta ca la carte, cu ritualurile cap-coada asa cum se fac la noi in Romania.

 Deci...

1. Intai se ia un ginerica si se face frumos mai mai. Ras, tuns, frezat, in costum bine indesat si bineinteles emotionat. La partea asta nu am participat pentru ca nu am avut cum, eu fiind activa de la nasi incolo.

2. Ginerica se duce sa ia nasii. Asta se face cu mare fast si neaparat cu un acordeonist, care din fericire (in ambele cazuri in care am participat) poate fi plin de mult bun simt. La alte nunti canta intr-una nasului ca sa bage mana in buzunar si sa tot scoata bani pentru el. Acordeonistul nostru insa a intrat vesel, sau nu prea, in casa nasilor si a cantat intr-una tot timpul cat nasa ii aseaza o floare in piept lui ginerica. Nici binemeritata bancnota cu banul cel mai mare posibil nu este uitata. Acesta este aducator de noroc si prosperitate in noua casa de piatra ce se va fauri.. Apoi se incinge o hora pe cinste si toata lumea chiuie si tipa cat ii tine gura in timp ce doua doamne sau domnisoare servesc nuntasii si musafirii si toti gura-casca cu gustarele, prajituri si vin. Toata harmalaia dureaza cam o ora si ceva. Depinde bineinteles de necesitati. In unele cazuri, mireasa nu este inca eliberata de coafeza si deci nu a ajuns acasa pentru a fi luata pe sus de nuntasi.

3. Ginerica si nasii pleaca cu mare tambalau si tantavai spre casa miresei unde aceasta trebuie convinsa a se lasa luata pe sus. Bineinteles ca toata treaba se petrece cu o mare harmalaie, care in unele cazuri sperie copii. (Acum trei ani, G cel mare, care avea 10 ani,  s-a speriat ceva de groaza, crezand ca nuntasii galagiosi si zurbagii o sa-i faca cine stie ce verisoarei lui, mireasa. A fost cu greu convins ca e ceva normal ce se intampla mai ales ca si maica-sa chiuia cat o tinea gura). Acuma, daca e sa ne gandim serios la asta, chiuiturile sunt foarte infricosatoare daca nu stii despre ce e vorba, fapt pe care l-am realizat destul de tarziu.

4.Nuntasii sunt asteptati la mireasa acasa cu mare bucurie si intampinati cu vin si cozonac. Se danseaza tava cu cosmeticele necesare infrumusetarii miresii, care trebuie sa fie musai nou noute si musai cumparate de nasa. Nasa intra prima in casa si o aranjeaza pe mireasa pentru a fi foarte frumoasa si incantatoare, in asa fel incat sa fie indreptatita sa se uite plina de dispret la saracul mire si sa-l faca sa creada pe acesta ca a dat un noroc mare cat bolovanul peste el, daca il accepta. Bineinteles ca aici mireasa trebuie sa joace bine cartea pentru a capata un dar cat mai valoros, echivaland greutatea ei in aur. In anumite cazuri fericite, mireasa este insa modesta si se multumeste cu un set de diverse gablonzuri si o galeata de bani bagati la draguta jartea. Apoi ginerica trebuie sa dea dovada de mare forta si sa-si ridice mireasa cu scaun cu tot, pentru a-i demonstra acesteia ca va putea prin fortele proprii sa-i furnizeze necesarul unei vieti incredibil de bogate si indestulate.

5. Toate femeile participante incep sa se inchine de bucurie ca mireasa a fost convinsa sa plece la casa ei si o iau cu toatele la pupat rasplatind-o cu bani bagati in gentuta personala. Cu toti banii stransi in gentuta aia, mireasa trebuie sa-si cumpere cadouri pentru ea si doar pentru ea, ca altfel nu va avea parte de lucrurile cumparate.

6. Cu mare chiuiala si bucurie se iese din casa si, in pragul casei, se indeplineste ceremonia cozonacului. Aici se rupe in patru un cozonac moale si pufos din acela rotund. Totul se petrece deasupra capului miresii care arunca cele patru bucati de cozonac unde-i vine la mana. Lumea formata din nuntasi si gura-casca, se repede disperata dupa cozonac si-l devoreaza.

Va urma pentru ca momentan m-a apucat foamea.



Bioluminiscenta

De vreo saptamana am observat un fenomen foarte ciudat in apa marii.

 Seara de seara mergem si ne balacim in apa marii. Mai mult eu, pentru ca R the Hulk sta cu Fred pe care-l luam in plimbare de convalescenta, pentru refacerea piciorului, pe malul marii. Ne plimbam asa vreo 2 km, nu mai mult. Facem apoi un mic popas si eu intru in mare pentru balaceala, ca premiu ca am fost cuminte pe toata perioada plimbarii.

Acum o saptamana, in timp ce inaintam in apa marii, nu stiu ce mi-a venit sa ma uit in jos. Apa deja imi trecea de buric si am incremenit de groaza pentru o secunda. De la burta in jos pana in varful picioarelor, luminam precum un neon verde. Cand mi-am vanturat mainile in apa, bule mai mari de marimea unei monezi de 50 de bani s-au aprins in verde neon. Parca mi se parea ca le si simt la mana. Sincer, am vrut sa strig, dar de frica am simtit ca mi se ingusta gatul si nu mai pot sa scot un sunet. Am inaintat si am descoperit ca pe masura ce fac mai multe valuri, apa se lumineaza cu mine cu tot din ce in ce mai tare. Cum nu sunt prea tare in materie de fizica, pe moment am crezut ca luminez asa de la luminile de la hoteluri, care se reflecta cumva in mare si din mare se reflecta in mine. M-am calmat putin si am inceput sa inot si am descoperit ca imi place senzatia. Parca eram intr-o mare de jeleu in filmul Avatar.
In final, cu greu m-am hotarat sa ies din apa, nu de alta dar nu vroiam sa-l enervez pe R care statea ca un martir la mal cu Fred. Fred are o foarte mare frica de apa si nu intra decat putin la mal. Ca sa nu mai spun ca nu suporta sa-l vada pe R The Hulk plecand de langa el, ceea ce demonstreaza ca nu prea are incredere in mine oricat de mult l-as iubi eu.
Foarte entuziasmata i-am povestit lui R ce minunatii se intampla in apa marii si el foarte linistit mi-a explicat ca probabil sunt alge fosforescente, ceea ce nu este nimica nou, intrucat este un fenomen des intalnit la noi, mai ales in perioade de caldura. Eh, e prima data cand vad asa ceva si mie mi s-a parut extrem de interesant.

A doua seara de-abia asteptam sa ma duc sa ma bag in apa aia ciudata si trebuie sa recunosc ca parca a fost si mai misto ca prima data.

In a treia seara am luat si baietii. Marea era un pic mai rece si mai agitata dar luminitele erau acolo, desi in numar mult mai mic. Atunci ne-a trecut prin cap sa luam cateva in mana si sa ne lamurim despre ce este vorba. Ei bine sunt meduze foarte mici care parca ar fi tipari. Cand sunt lovite incep sa lumineze si se sting in vreo 5 secunde. Cand am gasit una foarte mare, i-am dus-o lui R ca s-o vada si el si cand am miscat-o usor in palma iar s-a aprins, dar foarte slab si s-a stins repede. A cel mic a fost extrem de agitat si entuziasmat ca mi-a spuc "mami, am emotii de parca urmeaza sa cant la concurs". Oricum, pentru el a fost un efort extraordinar, pentru ca am uitat sa mentionez ca noi mergem doar pe la unu sau doua noaptea si atunci era deja ora doua jumate.

Ieri seara am facut un efort si am fost la ora noua seara , ca sa o ducem si pe Alisa, si, pe langa faptul ca erau valuri cam mari, meduzele erau foarte putine si de-abia le vedeai. Dar parca erau mult mai multe, mici ca firul de nisip, dar care nu aveau efectul fluorescent foarte pronuntat.

Partea proasta a fost ca A cel mic mi-a declarat "am un gust de gel in gura... cred ca am inghitit cateva meduze". Asta m-a facut sa stau ingrijorata o vreme nestiind daca sunt otravitoare si daca trebuie totusi sa-l cred.

Sf Maria

LA MULTI ANI MARIILOR SI MARIANILOR!

Azi a fost ziua soacrei mele si fiindca m-a cuprins luna asta febra torturilor i-am facut si ei unul. In principiu, cel mai bun tort care imi iese mie foarte bun este cel de ciocolata. Nu prea ma pricep eu la ornat si cu toate ca iese foarte bun nu este foarte aspectuos. Asa ca de cand am descoperit pasta de zahar si ce usor se lucreaza cu ea, numai asa imi ornez torturile.

Initial, pasta de zahar, poate fi comandata de pe net. Eu am comandat-o de aici http://lumeabasmelor.ro/lumeabasmelor/ si pentru inceput, cine vrea sa stie cu ce se mananca ar fi bine sa faca asa cum am facut eu.

Eu am descoperit o reteta care insa este la fel de buna si conditia este ca zaharul pudra sa fie foarte bine macinat. Altfel se simte, cand se musca din tort sau prajitura, ca e zahar netopit.

Pasta de zahar

60 ml apa

2 pliculete de gelatina

2 linguri de miere

1kg zahar pudra (ori din comert, ori rasnit foarte bine cu rasnita la care s-au adaugat 2 linguri de amidon)

zeama de la jumatate de lamaie (care este optionala doar pentru a nu iesi aluatul prea gretos de dulce)

 Gelatina se pune la inmuiat cu patru linguri de apa. Separat se fierb in baie-marie cele 60 ml de apa cu zeama de la lamaie si cu mierea la care se adauga la sfarsit gelatina. Cand toate s-au topit (dar fara sa dea in clocot) se ia de pe foc si se amesteca totul cu jumatate de kilogram de zahar pudra, pana se formeaza ca o coca. Coca este destul de lipicioasa si se pune in folie de plastic si se lasa sa se odihneasca la frigider pana a doua zi. A doua zi, coca formata se framanata cu restul de zahar pudra.

Coca astfel formata se poate pastra la frigider 6 saptamani.

Pentru a se face diverse figurine, mainile trebuie in permanenta unse cu unt si trebuie sa avem la dispozitie zahar pudra pentru modelare (cum se pune faina cand se modeleaza diverse aluaturi).

Cand o sa se calce pe picioare vreunul din familie ca sa filmeze cand ma strofoc sa ornez vreun tort poate o sa pun si filmulete pentru a se pricepe mai bine procesul. Pana una alta eu in ultima luna am stat cu ochii pe youtube pe tot ce misca in materie de filmulete care au legatura cu manevrarea, modelarea si facerea pastei de zahar.
Pasul urmator este sa fac martzipan care este mult mai usor de facut dar nu are consistenta aceea  elastica. Parerile sunt impartite bineinteles si exista doua tabere. Unii urasc martzipanul si altii il iubesc la nebunie. O sa ma decid din ce tabara fac parte cand voi manca asa ceva.

Tort de ciocolata cu nuca

Blat

10 oua

10 linguri apa (cat de pline posibil)

10 linguri cu varf zahar

10 linguri cu varf nuca rasnita

3 linguri cacao (eu prefer Cacao de Zaan)

Se pun pe foc toate, mai putin ouale, si se amesteca pana da un clocot. Cand se raceste se adauga galbenusurile si apoi albusurile batute spuma si amestecate prin rasturnare. Se da la cuptor cca 45 de minute la economic. Se poate face testul cu paiul ca sa se vada daca e gata. Eu nu-l fac, doar apas putin cu degetul in mijlocul blatului si daca e elastic inseamna ca e gata. Dupa racirea completa a aluatului se formeaza o usoara groapa. E normal.

Crema

un pachet unt 65% (daca se foloseste cel de 80% nu se topeste zaharul bine)

3 linguri zahar

3 linguri cu varf cacao (De Zaan fireste)

4 cuburi de ciocolata amaruie (eu folosesc din aia 75% de la kandia)

Se amesteca toate in baie-marie pana se inmoaie untul. Se ia de pe foc si se amesteca ocazional pana se raceste.

In rest orneaza fiecare cum vrea si pune ce esente vrea. La tortul asta merge perfect esenta de rom dar daca se pune prea multa amaraste. Eu o pun doar in crema si doar cand e rece.

180 Grade

Gloria Stuart, actrita din Titanic care o interpreteaza pe Rose batrana, a implinit astazi 100 de ani. Am revazut filmul si ma minunam de cat de frumoasa poate sa fie totusi si asa batrana. Asa ca m-am intrebat cum o fi aratat tanara. Ei bine curiozitatea mi-a fost satisfacuta. Intradevar a aratat bine, in poza postata mai jos are 25 de ani.

In poza urmatoare are 97 de ani si nu ma pot opri sa nu remarc cum isi bate joc soarta de noi, schimbandu-ne invelisul, desi interiorul ramane acelasi.

Oricum, m-a deprimat toata chestia. Am ajuns la concluzia ca nu ma voi resemna niciodata cu schimbarea invelisurilor. Mi se pare bataie de joc si nu stiu pe cine sa iau de urechi pentru asta...

Whizbang

Whizbang-ul este un deplumator de pui. Pana acum 5 zile nu stiam nici unul din aceste doua cuvinte. Dar cum prietenul meu Viorel s-a declarat oripilat de videoclip m-am hotarat sa pun un anunt mare inainte de a-l viziona cineva. Mai ales ca totusi si eu am fost avertizata de sotul meu, ca imaginile pot fi socante. Probabil ca acuma are o cu totul alta parere despre mine.

Deci... DACA ESTI O PERSOANA IMPRESIONABILA CARE SE INGROZESTE USOR SI MAI ESTI SI SLABA DE INIMA, ACEST VIDEOCLIP NU ESTE PENTRU TINE.

Dar acest videoclip ar putea fi pentru persoane care mananca pui, deoarece mai rau decat sa mananci un pui nu poate fi urmarirea acestui videoclip. Sincer mie nu mi s-a parut asa de oripilant. Mai oripilant mi s-ar parea sa jumulesti un pui manual, asta daca tot este sa ma oripileze ceva. Oricum, acuma sunt ferm convinsa ca puii de la magazin pe care toata lumea ii cumpara, asa sunt curatati.

Deci, cui doreste, vizionare placuta.

Personal am vizionat pe YOUTUBE zeci de astfel de filmulete, deoarece am 100 de pui care probabil vor trebui taiati la un moment dat si vreau sa-mi fac viata, sau a mamei mele, mai usoara. Si dupa ce vizionezi atatea Whizbang-uri, te intaresti serios, ca si cum te-ai duce in armata, presupun. Asa ca daca vrea cineva sa stie cum se face HOMEMADE asa ceva, videoclipul urmator despre asta este.

Taitei de orez

Imi plac taiteii de orez. Oricum ar fi gatiti, mor dupa ei. Si cum nu-mi prea place sa fiu dependenta de anumite produse, eu sperand ca intr-o buna zi ma voi retrage intr-un loc unde mai mult ca sigur nu voi gasi asa ceva, am batut internetul ca sa descopar cum imi pot face singura asa ceva. Si am gasit ceva de genul asta:

La vizionarea careia R the Hulk, care parea destul de interesat de cautarile mele, mi-a strigat entuziasmat:
-Vezi? Eu ti-am spus ca asa trebuie sa faci! Vezi daca nu ma asculti? a continuat el foarte bine dispus sa ma scoata din sarite.
Asa ca am tot continuat sa caut reteta de coca, pentru ca de fapt doar aia ma interesa.
Ceva tot am descoperit eu. Faina de orez, care poate fi doar orez rasnit la o rasnita normala de cafea, se amesteca in parti egale cu apa dupa care se tine cumva la aburi timp de vreo ora timp in care chestia in care se pune apa ca sa faca aburi trebuie tot timpul umpluta.
In final am gasit un alt filmulet care este mult mai explicit:

Evolutia este prezentata in sens invers, dar nu conteaza. Am obosit doar la gandul de a bate aluatul ala asa de tare ca acolo. Este de ajuns sa ma faca sa-mi iau gandul. Ori renunt, ceea ce este de neacceptat, ori imi fac provizii serioase de taitei de orez, ori fac asa:

Ultima varianta nu prea seamana a ceva ce ar putea fi transformat in taitei totusi.

Cafea (partea a doua)

Prima parte a fost doar introductiva la intamplarea pe care o voi povesti acum.

Deci, R the Hulk nu bea cafea si am reusit cumva, sau poate s-a convins si singur, ca este sanatos sa bei macar o cafea pe zi. Asta acum un an. Asa ca am luat un ibric din acela tip filtru care face cafeaua la aragaz. Eu stiu ca zatul de la cafea este foarte daunator, desi pe mine nu ma impiedica nimeni s-o beau facuta clasic, in ibric de arama la aragaz. Se spune ca emana nu stiu ce toxine in cafea, motiv pentru care cafeaua la filtru este chiar recomandata, in mare parte pentru digestie.

Dar cum nu vreau sa-mi omor barbatul, am inceput sa fac, special pentru R, cafea la filtru pe aragaz. Pe vremea aceea incepusem jocul cu nepoata-mea.

La cateva zile de baut cafea cu sotul meu, dimineata la televizor, deja parca nu mai eram asa de incantata. Motivul era ca o dadea pe gat, parca special sa scape de ea, asa cum bei o doctorie. Pai parca deja o beam iar singura. Dar intr-o dimineata a trebuit sa plece in graba la servici si cand m-am apucat de cele uzuale, strans masa, facut ordine etc, am observat ca in ceasca lui R mai era o gura de cafea. Sau doua...  Ei bine, probabil ca se va spune ca n-am prea multe bucurii in viata, dar gura aia de cafea lasata acolo m-a bucurat ceva de groaza. M-am asezat comod iar in fotoliu si am savurat-o vreo 5 - 10 minute. Dupa care i-am trimis un mesaj pe telefon "Multumesc pentru cafea". M-am amuzat si mai tare la gandul ca o sa fie ingrozitor de suparat de mesaj crezand ca cine stie cui ar fi trebuit sa-l trimit. Si ma vedeam explicandu-i foarte rabdatoare ca ma refer la gura de cafea lasata de el. Am asteptat 10 - 15 minte sa sune, mai negru ca niciodata. Ei bine am asteptat de pomana ca n-a sunat si deja imi pierdeam interesul pentru toata farsa. M-am gandit ca poate s-a prins de cafeaua lasata si deci de aia nu suna. Asa ca m-am luat deja cu treaba si toata situatia mi-a iesit din cap de parca nici n-ar fi fost acolo.

Dupa 2 ore vad ca suna, asta nu era oricum nimica nou. Raspund si cu o voce rece ca gheata si ingrozitor de dispretuitoare spune:

-Vezi ca ai trimis din greseala un mesaj la mine care cred ca vroiai sa-l trimiti altcuiva.

Pe moment m-am blocat pentru ca nu stiam ce vrea sa spuna. Mda, stiu ca probabil nimeni nu poate fi atata de proasta ca mine, dar eu uitasem si de mesaj si de tot. Asa ca am intrebat :

-Care mesaj?

-Mi-ai trimis un mesaj si probabil ca vroiai sa-l trimiti altcuiva.

Ei bine, ceva ceva imi aduceam eu aminte ca facusem, o gluma... dar habar nu mai stiam ce mesaj trimisesem. M-am albit la fata fiindca imi aduceam sigur insa aminte ca era o gluma pe care el n-o s-o guste. Si eu acuma ce ma fac? Ii zic, incercand sa rad, cam fals dupa parerea mea:

-Stiu ca ti-am trimis un mesaj dar nu mai stiu ce am scris in el. Zi-mi ce mesaj ti-am trimis...

-Las ca stii tu... Ce-ti bati joc de mine?

-Nu-mi bat mai joc de tine, zi-mi mesajul ca-mi aduc imediat aminte si-ti spun despre ce e vorba, ma rog eu de el.

Mda, nu prea mi-a iesit idioata mea de gluma...

-Mi-ai trimis un mesaj in care imi multumesti pentru cafea. Pe unde umbli si cu cine ai baut cafea?  ma ia el la rost.

In momentul ala m-am luminat si m-a bufnit rasul, desi parca tot nu era al meu.

-Ai mai, nu te supara. Mi-ai lasat o gura de cafea in ceasca si pentru ea ti-am multumit, am facut eu cat de rugatoare am putut.
Ce urmeaza e bla bla bla.

Acuma nu stiu ce sa spun... El stia de jocul meu cu Alisa. Daca m-a crezut sau nu... nu stiu. Dar a spus ca m-a crezut, ca doar unde puteam sa ma duc repede sa beau cafea la 10 minute dupa ce  plecase de acasa. Asta daca vroia sa faca pe detectivul...

Morala... nu faceti glume pe care nu le puteti lamuri instant. Ca memoria dupa anumite varste joaca feste rau de tot. Poate ar trebui sa iau niste pastile, lecitina ceva...

Cafea (partea intai)

Pana acum 4 ani aveam un ritual de la care nu ma abateam in ruptul capului, desi urasc chestiile repetitive. Dimineata il duceam pe G cel mare la scoala dupa care la intoarcere poposeam la maica-mea unde beam cafeaua cu ea timp de o ora jumate. Invariabil cand plecam de acolo ma lua durerea de cap de rau ce-mi parea ca plec. Asta pentru ca R the Hulk nu bea cafea si nu reuseam sa-l conving sa renunte la acest prost obicei.

Acum 4 ani maica-mea a decis ca simte chemarea satului si s-a mutat la tara la 70 km distanta de mine, motiv pentru care eu am ramas sa nu mai beau cafea dimineata si de fapt intreaga zi, daca nu am cu cine. Urasc sa beau cafeaua singura si in consecinta erau zile in care nu beam cafea deloc. Ocazional cand mi se oferea ocazia de a bea cafea, nu refuzam nici o oportunitate, existand zile in care beam si patru cafele, fiind in imposibilitatea de a refuza orice invitatie primita. Cand ma asezam la coada la declaratii sau state de plata, imi luam intotdeauna o cafea, daca exista vreun automat, si zau ca devenea coada mult mai suportabia, pentru ca de fapt nu o beam singura.

Cand i se facea mila de mine Alisei, nepoata mea, venea la mine sa bem cafea. Am descoperit astfel ca ultimile guri de cafea sunt cele mai delicioase si s-a transformat bautul cafelei intr-un adevarat concurs de "cine are mai multa cafea pe fundul cestii si reuseste s-o tina acolo cat mai mult timp" fara sa se repeada hulpav asupra ei. Adica invinsa se uita invidioasa la invingatoare cum isi savureaza linistita ultima gura de cafea. Mai putin noi doua, toata lumea considera jocul asta teribil de prostesc. Dar nu e...

(Poza e facuta de cealalta nepoata a mea Gigea, care a spus ca ea nu rezista psihic la asa joc si in consecinta nu-l va juca... punct)

Moon River

Vremea de afara inchisa, ploioasa si mohorata, cu plapuma de nori grosi care nu se lasa dusi cu nici un pret, te face sa-ti vina sa pleci la plimbare cu barca pe mare. Sau sa stai in geam cu 5 cani de ceaiuri fierbinti si sa canti ca Audrey Hepburn... in gand de preferinta.

Puzzle

Nu stiu exact cand am realizat ca suntem cu totii niste puzzle-uri... Acum maxim 5 ani. Unii mai complicati, din mai multe piese, altii din mai putine. Unii reprezentam peisaje, altii desene animate, altii scene horror. Tot felul de puzzle-uri, nici unul nu-l vezi de doua ori. Chiar daca ti se pare, descoperi ca seamana dar are alta culoare. Sau poate nu are atat de multe piese.

Eu cand descopar un puzzle nou sunt teribil de entuziasmata. Imi plac la nebunie enigmele si cu cat puzzel-ul este mai greu de descifrat, cu atat mai mult ma incita. Niciodata nu reusesc sa duc un puzzle pana la capat pentru ca fiecare dintre noi are o parte pe care in ruptul capului n-o aratam la nimeni. Asa ca deseori ma multumesc cu putin. Si cateodata, putinul descoperit mi se pare atat de minunat ca nici nu-mi trebuie piese suplimentare, pentru ca ceea ce se intrevede ma fericeste destul cat sa vreau sa pastrez puzle-ul respectiv. Partea proasta este ca unele din ele se pierd.

Am intalnit in viata puzzle-uri care de la primele piese puse cap la cap am descoperit peisaje deprimante si alambicate din care nu am inteles nimica si care nu mi-au facut nici o placere. Sau altele erau mult prea complicate pentru mine si ma oboseau. Ei bine, la acelea nu ma mai obosesc sa caut piese pentru ca prefer sa le arunc. Nu are rost sa pastrezi un puzzle care nu-ti provoaca nici o senzatie de bine. Viata este scurta si puzzle-uri sunt cat cuprinde lumea.

Cocktail termogenic

Se pare ca exista reteta minune pentru a slabi fara probleme. Este un cocktail format din efedrina, cofeina si aspirina. Persoana pe care am facut studiu era una care ura se meaga la doctor si cum efedrina nu se poate obtine fara reteta a renuntat la ea.

 In consecinta a dublat cantitatea de cofeina si aspirina. Chiar si asa a slabit extraordinar de mult in numai o luna. Dar nu pot spune ca arata foarte bine. Pielea palida si mainile tremurande, de la efectul cafelei in exces, nu mi-au facut o impresie favorabila. In decurs de un an dupa aceasta dieta. cele 17 kg au fost castigate la loc. In final tot dieta Atkinson a dat rezultate pe termen lung si numai  la barbati din pacate...

Aviz celor care vor sa slabeasca... asa puteti ajunge. Poate va razganditi cu ocazia asta...

Roller Coaster Tycoon

Am si eu cateva jocuri dupa care mor. Le numar pe degetele de la o mana, dar cum sunt foarte consecventa, sunt si destul de vechi.

Al doilea dupa Harry Potter este Roller Coaster Tycoon. Nu conteaza ce numar. Sau ar trebui sa conteze pentru ca sunt mai performante cu cat numarul este mai mare. Dar conceptul este cam acelasi la toate.

Se ia o bucata mare de teren pe care se construieste un ditamai parcul de distracii. Intr-un termen anume trebuie sa obtii profit sau vizitatori sau amandoua.

Din experienta proprie am observat ca se poate castiga lejer fara cheat-uri, asa ca nu le-am folosit. Eu bagam o suma considerabila  de plata la intrare si cine intra se dadea gratuit de cate ori si in ce vroia. O luam usurel incadrandu-ma in banii disponibili si reinvesteam tot profitul. Roler-coasterele mi le construiam singura pentru ca ce roler-coaster e ala in care nu vomiti nitel... Cui nu-i place sa se dea in leagan...
Partea frumoasa este ca de la Roller Coaster Tycoon 3 incoace, iti poti testa personal tot ce-ti construiesti, ceea ce este, spun cu toata convingerea, o experienta inaltatoare si unica.

Din pacate de cativa ani incoace a trebuit sa-mi interzic sa ma mai joc la asa ceva. Nu de alta dar devenisem prea obsedata si maniaca, eram in stare sa stau lipita de scaun ore in sir fara sa mananc, fara sa beau apa si sincer de nevoi fiziologice nici nu se pune problema. Asa ca, atunci cand G cel mare a venit la mine, sa ma intrebe nu stiu ce, si eu m-am enervat de moarte pe el ca m-a intrerupt, am ajuns la concluzia ca e un drog si trebuie sa iau o pauza.

Asa ca... sunt Anca, ador Roler Coaster Tycoon si au trecut 5 ani de cand nu m-am mai jucat la el. Poate ar fi cazul sa sarbatoresc jucandu-ma macar o ora?

Geamu' jos!

Acum o luna G cel mare a uitat sa ridice geamul masini, el stand in dreapta spate. Nu stiu ce varsta trebuie sa aiba copii ca sa stea in fata. Asa ca ai mei stau in spate. Si in spate nu am geamuri electrice. Asa ce cei mici se aerisesc dupa bunul plac si eu intotdeauna le-am dat voie. Ideea este ca nici eu n-am verificat pentru ca geamul nu era pe partea mea si nici pe partea drumului catre casa scarii. Asa ca 5 ore mai tarziu ma suna R the Hulk si cu o voce emfatica  imi spune "Sunt jos, deschide masina ca ai uitat un geam deschis". Adica eu deschid de sus ca stau la 3 si el imi face o mare favoare ca macar nu ma pune sa cobor ca sa mi-l inchid singura. Apreciez totusi asa ca accept morala taioasa si dispretuitoare ce a urmat, fara sa comentez, si care se incheie cu "Soferul are grija ca masina sa aiba toate geamurile inchise". Eu mi-am uitat telefonul pe capota masinii si 2 ore mai tarziu tot acolo l-am gasit, dar nu conteaza...
Astazi ne plimbam prin Mamaia si am trecut pe langa o masina rosie unde saracul sofer isi uitase geamul din dreapta spate lasat. R the Hulk ranjeste superior "Uite-l si pe boul asta... ". Eu tac ca de...
Cand ajungem in apropierea masinii, il simt pe R cum se crispeaza. Zice:
- Geamul din spate e deschis sau nu vad eu bine?
Ma uit eu... si e deschis toata ziua.
- Cine a stat in spate? intreaba el furios, eu simtind cum se face negru, mare si in vene-i curge lava.
- Hm, parca ziceai ca soferul e de vina ca nu verifica bine geamurile, zic eu cu voce joasa, ca si-asa ma aude si daca zic in gand, la ce nervi are acuma.
Mai ca i-as atrage atentia ca e geamul de pe partea soferului si deci este foarte vinovat ca nu l-a vazut. Dar nu are rost.... Ma simt razbunata si multuminta. La ce teorie mi-a servit el mie......

Cearta

El stand la calculator ii spune ei:

- Ai treaba la calculator?... ca ma dau la o parte.

- As avea putina treaba, doar 10 minute.

Se da el la o parte si se tranteste pe pat si ea se aseaza pe scaun. Cand da sa aprinda veioza, care de obicei este langa monitor, calare pe boxa, vede ca nu este.

- Unde este veioza, intreaba ea, stiind de fapt raspunsul.

Veioza nu era una obisnuita. Era o veioza cu doua abajururi, al doilea fiind transparent. Intre cele doua abajururi erau cam vreo 20 de flori care se schimbau in functie de anotimp.

Se ridica de pe scaun si se apleaca se examineze spatele biroului. Bineinteles veioza era acolo si toate florile erau imprastiate printre firele existente care intrau in calculator. Intr-o fractiune de secunda i se ridica tensiunea la creieri.

-Tu ai trantit-o acolo? intreaba ea

- ... ?

-Recunoste ca ai trantit-o si ti-a fost lene s-o scoti de acolo cand ai vazut toate florile alea imprastiate?

-Nu e adevarat, se enerva el... "Scorpie ce esti" gandi el mai departe.

-De parca te-as crede, rabufni ea. Erai la calculator si cand ai dat drumul la boxe ai trantit-o, nu mai nega. Pentru ce n-ai ridicat-o?  Ca sa stau eu acuma sa ma chinui s-o scot... Ca uite nu ajung... Trebuie sa ma urc pe imprimanta ca sa ajung acolo...

-N-ai decat sa ma rogi si vin sa te ajut, facu el.

-Poftim, facu ea indignata...Daca vrei sa ma ajuti, ma ajuti fara sa te rog.

-Daca ma rogi vin sa te ajut, se incapatana el.

Ea incepu dezmembrarea imprimantei, ca nu era cazul sa se razbune pe bietul aparat, desi ii venea sa faca tot biroul arsice. Bineinteles ca facu asta cu foarte mult tam tam si galagie ca sa scoata in evidenta greutatea operatiei.

-Faci atata taraboi doar ca sa nu ma rogi? facu el dispretuitor.

-Daca vrei cu adevarat sa ma ajuti, ma ajuti ca vrei, nu ca te rog eu... "mama ta de tantalau daramator de veioze, las ca-mi ceri tu telecomanda", continua ea in gand.

Telecomanda era pe masa biroului si-l vazu pe el cautand-o din priviri. Privirile lor se duelara vreo cateva secunde, fiecare fara sa mai zica nimica de data asta. El tacu si ea isi imagina:

 "-Draga, te rog sa-mi dai si mie telecomanda!

-Vino si ia-ti-o singur!

 -Dar eu te-am rugat!.

-Poti sa-ti bagi rugamintea unde nu vede soarele".  Si in timp ce o invada mental placuta conversatie, in care se simti chiar razbunata,  se lasa ca un balansoar ca sa alunece in spatele biroului , de unde pescui cu chiu cu vai florile si veioza. Dupe ce puse toate in ordine, iesi cu nasul pe sus din camera.

Morala data de un lup nemoralist care o fi...

A Treia zi de Solo

Azi chiar m-am distrat rau de tot. Si m-am distrat pana pe la 10 dimineata. Ideea ciudata este ca desi m-am culcat pe la 4 dimineata, nu am simtit nevoia sa dorm mai mult de atat. Concluzie... R the Hulk este, clar ca buna ziua, vampir energetic si probabil ca acum trebuie sa bat internetul ca sa vad cum fac sa ma protejez   

Cat am vorbit cu maica-mea la telefon, care bine ca e la tara si care m-a sunat disperata, afara sunt niste radiatii infioratoare. Mi-a facut capul calendar ca sa nu-mi duc copii la plaja ca vom muri cu zile. Am o fire foarte ciudata si am fost serios tentata sa ma duc la plaja  doar ca sa o enervez. M-am abtinut sa nu-i spun ca ma poate calca maine masina si  daca ma radiez un pic de azi, mare paguba n-ar fi. Si in timp ce ea vorbea si eu o ascultam, chipurile, ma tot gandeam la cate rele ar putea sa mi se intample stand in casa. As putea sa mor inecata  (nu de alta dar chiar s-a intamplat sa ma inec cu o amarata de gura de apa saptamana asta), ar putea chiar acum sa dea vreun cutremur si sa cada biblioteca pe mine, as putea sa ma impiedic (chestie care s-a intamplat acum doua zile) si sa cad in vreun cutit si ... lista ramana deschisa.

 Cand am terminat de vorbit cu ea, eram franta de oboseala si nu mai aveam chef de nici o plaja, mare, soare. Asa ca azi nu am iesit din casa. Deloc. Si m-am apucat de gatit cu cea mai proasta inspiratie posibila, fiindca dupa ce m-a extenuat maica-mea cu pisalogeala ei, nu mai gandeam prea limpede. Am bagat mancarea la cuptor, eu crezand ca in felul asta nu mai am bataie de cap, mancarea se face singurica si eu ma relaxez butonand telecomanda ... pe canalul DVD-ului ca sa vad un film.

Pe canicula asta cuptorul este o alegere gresita. Cand am intrat in bucatarie ca sa vad care mai e treaba pe acolo, am simtit ca intru in cuptorul diavolului, dupa care am iesit cat de repede posibil. In timp ce examinam, stand in fata usii, posibilitatile de intrare rapida, stins aragaz si iesit in mare viteza, eventual tinandu-mi respiratia ca sa nu-mi arda plamanii de vii, apare G cel mare care se uita curios la mine probabil intrebandu-se ce fac de stau asa nemiscata. Ma uit cu o fata cat de plangacioasa posibil la el si-i spun ca nu ma simt prea bine si sa-mi stinga si mie aragazul. Culmea este ca se executa fara probleme si fara sa para afectat in vreun fel de cele 50 de grade din bucatarie. O fi masochist! ... imi spun de una singura si ma duc la ocupatia mea preferata filmul, parandu-mi rau ca nu m-am dus macar la o mica balaceala in mare. Eh, poate mai tarziu!

Melodia de mai jos, imi sugereaza exact o baie in mare, linistita, eventual data cu incetinitorul, desi cuvintele cred ca spun cu totul alte aiureli.