Cineva acolo sus...

Cineva acolo sus chiar ma iubeste. Declaratia nu e retorica. Daca pana acum m-am indoit, azi am primit o confirmare. Confirmarea am primit-o insa brutal, ca si un pumn in plex sau de parca un pian ar fi cazut peste mine.

Azi am fost la plaja fiindca m-am hotarat ca trebuie sa profit de faptul ca o am sub nas. Eu de obicei nu intru in apa decat daca e linistita si clocotita, gen ciorba. Asa ca vazand valurile imense, am hotarat instant ca nu intru in apa, mai ales ca experienta imi spune ca daca sunt valuri apa e rece. Dupa o ora de stat la soare cu cartea Angelei in mana, ca mare pacat sa stau asa degeaba, am ajuns la povestirea cu a doua ei tabara la mare. Atata de frumos vorbea de mare ca mi-a facut o pofta teribila sa intru macar 5 minute in apa. Asa ca m-am ridicat si m-am indreptat spre apa unde valurile erau intradevar destul de mari, mai ales ca eu fac plaja intr-un mic golfulet unde nu este asa multa lume, in Constanta. Intru eu in apa, mirandu-ma cat e de calda si arunc o privire spre cei doi baieti ai mei, care nu erau la apa pana la genunchi cum li se spusese. Ii strig lui G cel mare ca vreau sa iasa amandoi din apa. Cand dau sa ma uit dupa A cel mic, descopar cu groaza pe care n-o doresc nimanui, ca se ineca sub ochii mei, la 5m distanta. Nu vreau sa dau detalii dar in final ne inecam amandoi din cauza curentului care ne tot impingea in larg si ajutorul mi-a venit de la cine nu ma asteptam. G cel mare a reusit sa ne scoata din valtoarea aceea, desi nici el nu inoata prea bine, dar probabil ca disperarea i-a dat mai multe puteri ca mie. Ma gandesc cu groaza ce s-ar fi putut intampla daca nu citeam povestea Angelei care m-a facut sa intru in apa.
Ulterior G mi-a povestit ca in momentele alea nu s-a gandit decat la stirile de la ora 5. Iar eu m-am gandit ca povara unei asemenea pierderi n-as putea sa duc. Iar A cel mic a inceput sa tipe furios ca de ce n-a observat nimeni ca el se ineaca.  Asta pana a primit o scatoalca cadou si o saptamana pedeapsa pentru ca nu a stat la apa mica cum i s-a spus.

Cearta

El stand la calculator ii spune ei:

- Ai treaba la calculator?... ca ma dau la o parte.

- As avea putina treaba, doar 10 minute.

Se da el la o parte si se tranteste pe pat si ea se aseaza pe scaun. Cand da sa aprinda veioza, care de obicei este langa monitor, calare pe boxa, vede ca nu este.

- Unde este veioza, intreaba ea, stiind de fapt raspunsul.

Veioza nu era una obisnuita. Era o veioza cu doua abajururi, al doilea fiind transparent. Intre cele doua abajururi erau cam vreo 20 de flori care se schimbau in functie de anotimp.

Se ridica de pe scaun si se apleaca se examineze spatele biroului. Bineinteles veioza era acolo si toate florile erau imprastiate printre firele existente care intrau in calculator. Intr-o fractiune de secunda i se ridica tensiunea la creieri.

-Tu ai trantit-o acolo? intreaba ea

- ... ?

-Recunoste ca ai trantit-o si ti-a fost lene s-o scoti de acolo cand ai vazut toate florile alea imprastiate?

-Nu e adevarat, se enerva el... "Scorpie ce esti" gandi el mai departe.

-De parca te-as crede, rabufni ea. Erai la calculator si cand ai dat drumul la boxe ai trantit-o, nu mai nega. Pentru ce n-ai ridicat-o?  Ca sa stau eu acuma sa ma chinui s-o scot... Ca uite nu ajung... Trebuie sa ma urc pe imprimanta ca sa ajung acolo...

-N-ai decat sa ma rogi si vin sa te ajut, facu el.

-Poftim, facu ea indignata...Daca vrei sa ma ajuti, ma ajuti fara sa te rog.

-Daca ma rogi vin sa te ajut, se incapatana el.

Ea incepu dezmembrarea imprimantei, ca nu era cazul sa se razbune pe bietul aparat, desi ii venea sa faca tot biroul arsice. Bineinteles ca facu asta cu foarte mult tam tam si galagie ca sa scoata in evidenta greutatea operatiei.

-Faci atata taraboi doar ca sa nu ma rogi? facu el dispretuitor.

-Daca vrei cu adevarat sa ma ajuti, ma ajuti ca vrei, nu ca te rog eu... "mama ta de tantalau daramator de veioze, las ca-mi ceri tu telecomanda", continua ea in gand.

Telecomanda era pe masa biroului si-l vazu pe el cautand-o din priviri. Privirile lor se duelara vreo cateva secunde, fiecare fara sa mai zica nimica de data asta. El tacu si ea isi imagina:

 "-Draga, te rog sa-mi dai si mie telecomanda!

-Vino si ia-ti-o singur!

 -Dar eu te-am rugat!.

-Poti sa-ti bagi rugamintea unde nu vede soarele".  Si in timp ce o invada mental placuta conversatie, in care se simti chiar razbunata,  se lasa ca un balansoar ca sa alunece in spatele biroului , de unde pescui cu chiu cu vai florile si veioza. Dupe ce puse toate in ordine, iesi cu nasul pe sus din camera.

Morala data de un lup nemoralist care o fi...

fara titlu

Momentan cam asta e dispozitia mea. Nu chiar asa, dar pe aproape. O sa-mi revin in trei zile.

Sciatica (ultima parte)

Deci am pornit in marea mea calatorie de a cuceri lumea pe jos. De data asta fara bocanitoarele mele ca nu intentionam sa raman cu gleznele scrantite. Usoara ca un fulg, aveam cu mine doar cateva declaratii la subrat si geanta mea cu de toate, inclusiv doua celulare care unul din ele era un fel de linie privata intre mine si R the Hulk. Aveam cam patru drumuri de facut si mi-am facut repede un itinerariu gen Mio. Am virat usor la dreapta si dupa 50 de metri am virat usor la stanga si de aici am mers inainte ca albina 7 statii (nu stiu cati km sunt asa ca voi masura distanta parcursa in statii). Am poposit la AJOFM Constanta care are sediull in apropierea lacului Tabacarie. Am plecat de acolo foarte bine dispusa de timpul scos... 40 de minute. Deja mi-era teama ca o sa ajung prea repede acasa in ritmul asrta. Nu eram deloc obosita, cred ca efectul Alexandrion-ului nu trecuse inca. De aici trebuia sa virez usor la dreapta ca sa o iau pe langa stadion si sa ajung la ITM Constanta.  De data asta am mers 5 statii si din cauza ca se incalzise si am mers mai mult la deal, calatoria mi s-a parut mult mai obositoare. Adevarul este ca drumul pana la AJOFM l-am facut la vale. Eram deja cam obosita si ma tenta serios sa ma urc in taxi sau macar sa-l sun pe R. Rau am facut ca nu mi-a urmat instinctul . Am luat-o in sens invers o statie ca sa ajung la CJASS sa bag declaratia in urna dupa care drumul era spre casa. Cand am plecat si de acolo, ma simteam ingrozitor deja, ma dureau picioarele de-mi venea sa dorm pe strada ca betivanii. Cum aveam ochelari de soare din aia ieftini, nu vedeam foarte bine prin ei. Il sun pe R si nu-mi raspunde. O sun pe nepoata-mea ca sa ma tina de vorba pana ma suna R si o iau printre stradute, pe calea cea mai scurta posibil pe care mi-am format-o in minte.
Stradutele de la CJASS pana la Casa de Cultura (de unde intentionam sa iau ceva, orice sa ma duca acasa, daca nu ma suna R) sunt destul de pustii. Ceasul era in jur de ora 3 dupa-masa. Cum mergeam eu asa vesela palavragind cu nepoata-mea, vad in departare doi indivizi, unul nesemnificativ si celalat usor solid, sau mai mult grasut as spune, cu o pereche de ochelari de soare care ii dadeau un aer mafiot. Am vrut sa fac cale intoarsa, nu stiu de ce, ca de obicei nu ma intimidez eu asa usor. Probabil am simtit ca nu fac fata sa afisez indiferenta mea, cand trec pe langa grupuri puse pe fluieraturi si glume proaste Numai ca nu aveam decat sa ma intorc inapoi vreo 100 de metri ca sa o iau pe alta strada. Prea obositor! Am zis ca n-are ce sa mi se intample ziua in amiaza mare si aratand ca vai de mine cum aratam. Ghinionul meu, nepoata-mea a trebuit sa inchida telefonul si deodata parca mi s-a parut ca sunt din cale-afara de singura. Am incercat sa par foarte degajata si m-am bucurat serios ca am ochelarii de soare. Cand au trecut prin dreptul meu, eu facandu-ma ca ploua, nu stiu ce-i vine celui cu aer mafiot si se posteaza in fata mea si zice:

-Hai cu mine sa bei o cafea.

Probabil se vedea cu ochiu liber ca am nevoie de 10 cafele nu una.

-Imi pare rau, ma grabesc, nu am timp, zic eu incercand sa par degajata, mai ales ca inca nu ma dumirisem cat de agresiv este. Celalalt o luase usor inainte. Dau sa trec mai departe dar nu ma lasa.

-Pai daca n-ai timp acuma poate altadata.

-Mda, nu cred ca sotul meu sa fie de acord sa beau cafea cu straini, ii zic eu parand sa ma amuze situatia si fluturandu-i inelul degetar pe sub nas, desi in realitate m-am infuriat ca nu am la mine un spray din ala cu piper, ca mereu zic sa-mi cumpar unu'.

-Pai pe mine ma cheama M si lucrez la firma de paza si protectie X.

Hm, ma gandesc eu, asta e firma unde prietena mea are contract la ea. Las ca-i zic eu ei cu cine are de-a face.

-Bine, conchid eu, tot intrebandu-ma cum o vrea sa dea de mine daca sunt de acord sa beau cafea cu el. O lasam pe altadata.

-Uite, iti dau numarul meu de telefon.

La faza asta chiar m-am amuzat la gandul ca poate sa-si imagineze ca chiar o sa-l sun. Deja parca eram un pic mai relaxata, ca ma gandeam ca-mi da numarul si  n-are decat sa astepte sa-l sun eu dupa aia. HA!

Scot eu telefonul, intrebandu-ma daca nu cumva vrea sa ma faca sa-l scot la iveala ca sa mi-l fure. Ii trec numarul acolo, dupa care imi vara telefonul lui sub nas:

-Acuma trece-l pe-al tau...

La faza asta chiar mi-a venit sa plang. Unde naibilui sa fug? Sa-i dau numarul lui R ? Dar daca ma verifica si vede ca mi-am batut joc de el si se enerveaza? Ma uit in jur si nici tipenie de om, ca sa nu mai spun ca oricat de bataioasa ma consider eu, in halul de obosita si deprimata cum eram nu credeam ca fac fata vreunei violente de vre-un fel. Toate astea imi circulau in cap in timp ce ma faceam ca mi-am uitat numarul. In final il trec acolo si cu mana trenurand ii dau telefonul inapoi.
Marele galant mafiot, imi ia mana si mi-o pupa (nush ce-o fi fost in capul lui cand a facut asta) imi zice saru' mana si pleaca mai departe victorios. Mare proasta ca nu mi-am dat seama ca nu ma verifica!
Suna chiar in momentul ala R si eu cu o voce pierita ii zic sa vina sa ma ia de la Casa de Cultura. N-am putut sa-i povestesc nimica ca nu vroiam sa plang la telefon si sa-l vad ca face vre-un accident gonind spre mine. Imi zice laconic ca e la Metro si ca e mare coada acolo si ca mai mult ca sigur ajung acasa inainte sa ajunga el la mine. Ei bine, la faza asta chiar m-am suparat. S-a dus si mama Alexandrion-ului din capul meu, ca eram mai lucida ca niciodata. Eu stiu ca sunt alte neveste care vin barbatii lor in patru labe dupa ele. Numai eu sunt idioata, tampita si pe drum mi-am mai gasit o groaza de alte epitete pe care am considerat eu ca ma reprezinta. Si inca altele care am considerat ca il reprezinta pe el. Eu sunt in pericol de moarte si el sta la coada la Metro... Si de draci am mers pe jos acasa ca mi-era frica sa ma urc si in taxi si in autobuz, alte 5 statii.

 Pana sa ajung acasa "Mafiotul" m-a sunat  intrebandu-ma grijuliu daca am ajuns acasa cu bine. Dupa care mi-a zis ca ma iubeste si ca sa-l sun a doua zi cand vreau sa beau cafea.

Cand am ajuns acasa, nu i-am spus nimica lui R. Nici n-am vorbit cu el. Eram prea suparata pe el, pentru ca daca m-ar fi sunat din prima poate toata treaba nu s-ar fi intamplat. Dar nuuuuuuuuu.... el ma suna dupa juma de ora cand puteam sa fiu moarta, casapita si aruncata in vreun tomberon.

Marea mea aventura a trebuit sa i-o povestesc dupa o saptamana, cand eram exasperata de telefoanele "Mafiotului" caruia ii explicasem ca nu o sa ies la cafea cu el ca n-am timp. Dupa care la telefon a inceput sa raspunda R. Din momentul ala n-a mai sunat desi R a zis doar "Alo , Alo".

 Am omis intetionat sa povestesc faza de cum a reactionat R cand i-am povestit aventurile mele "La pas prin orasul Constanta". Dar voi mentiona ca am fost pedepsita sa nu mai ies singura din casa trei luni si la ora 10 seara era musai sa fiu predata cu semnatura.

Si voi mai mentiona ca atunci cand am plecat de acasa gatita nap, pe toace cat de mari posibil pentru mine, niciodata nu a incercat sa ma agate cineva vreodata. Asa ca nu-mi explic...

My Way

Bineinteles ca totul este in interior. Starea mea de spirit de azi se potriveste cu melodia de mai jos. Si asta pentru ca afurisitul de laptop s-a stricat si am ajuns sa ne batem pe vechitura asta de calculator. De fapt nu se bate nimeni pentru ca m-am dat la o parte si singura, deoarece dpdv astrologic nu obtin castig de cauza la nici o cearta, asa ca nu are rost sa consum energie degeaba. Plus ca nici nu prea as avea dreptate, intrucat R the hulk chiar avea treburi serioase la calculator. Si intotdeauna cand m-am opus sortii fara sa am dreptate, am pierdut. Ma las dusa de vant si in gandul meu cantam My Way si pe dinafara trelalaiam zanbitoare prin casa, gasindu-mi de lucru... Asta pana cand baietii m-au anuntat ca la televizor se da Friends.

Serialul asta este unul dintre toate sitcom-urile cele mai bune pe care le-am vazut vreodata si las totul balta ca sa-l vizionez, indiferent ce fac si unde sunt. Bineinteles ca nu conteaza nici cd-urile pe care le am cu sus numitul serial si ale caror replici le stiu aproape pe dinafara.

Utah Saints

La mine acasa se tropaie la greu, de catre cei mici, in incercarea de a imita dansul din videoclipul de mai jos. Fara mare succes as putea spune. MC Hammer e de vina , ca parca de la el a pornit dansul asta. Amestecat cu Kate Bush da combinatia asta letala. Oricum este super cum danseaza tipii aia si merita incercat.

Zi mohorata

Nu ma refer ca e o zi mohorata pentru ca afara sunt nori si sta sa ploua de vreo cateva zile. Imi plac zilele ploioase cu conditia sa nu fie insotite si de frig. Dar partea mohorata care ma insoteste de 2 zile este marea realitate, pe care o remarc doar atunci cand se intampla, ca suntem trecatori pe lumea asta. Cel mai tare ma sperie ca atunci cand mi se va intampla mie, ar putea sa ma gaseasca nepregatita si cu inca multe lucruri pe care ar trebui sa le fac. Persoana care s-a dus, si care mi-a trezit astfel de sentimente, n-ar putea sa-si mai reproseze nimic in sensul asta. Mai ales ca a fost o femeie in varsta care tot ce mai avea de facut era sa se bucure de zilele care-i mai ramasesera si atat.

Cand am fost ieri la priveghi, am ramas socata sa descopar ca toate camerele mortuare de langa cimitir erau pline. Nu era nici una libera. Nici nu-mi imaginam ca exista asa de multe astfel de camere, daramite ca sunt si ocupate. Initial m-am dus la prima pe care o stiam ca exista de pe vrenea lui Ceausescu. Oamenii care erau acolo la priveghi au fost extremi de draguti si amabili sa ma lamureasca, ca nu am nimerit la persoana potrivita si sa ma indrume spre alte 10 locuri unde as fi putut sa merg. Interesant de remarcat ca in ciuda marelui necaz care coboara pe capul lor, sunt oameni cu suflet care daca pot sa te ajute in vreun fel, nu sovaie s-o faca. In final am telefonat prietenei mele ca sa aflu unde trebuie sa ajung fiindca peregrinarea prin toate locurile pline cu oameni tristi imbracati in negru, combinata si cu ploaia care incepuse sa-si faca aparitia, era cam dezolanta.

Asa ca am luat o hotarare deosebit de inteleapta. Daca va fi sa ma duc de pe lumea asta, la mine la privegi as vrea sa se asculte muzica, sa se bea lichior de orice fel (fiindca bauturile mele preferate sunt cele dulci cu alcool), toti sa vina colorat imbracati, negrul fiind interzis cu desavarsire, si sa se spuna bancuri si glume. Adica dupa ce ca stau teapana si mi-e frig de mor, macar niste bancuri sa aud si eu...

Nashpa (2)

Tocmai am reinstalat sistemul de operare de trei ori. N-are rost sa dau detalii ce si cum, am avut motivele mele sa fac asta. Oricum, horoscopul citit ieri, daca se rezuma doar la bagatele de genul asta, apoi nu am de ce sa-mi fac griji. Momentan, din cauza ca am o placa de baza mai noua dar mai proasta, si din cauza si a unui conflict de intreruperi pe care n-am putere si chef sa-l rezolv, mi se restarteaza calculatorul cam la 15 minute sau chiar mai des. Sonorul nu merge nici ala, nici un program nu e instalat si ce-i mai rau este ca nimeni nu pare dispus sa vina sa rezolve toate problemele astea ca sa nu-mi mai bat eu capul.

G cel mare imi tine isonul si canta trist la pian o melodie noua primita la scoala, Saint Louise en L'ile.

Daca-mi pun o visinata pot lejer sa ma simt ca intr-un bar in care sunt singura clienta. Doar eu si pianistul...

Nashpa

In fiecare luna imi citesc cu constiiciozitate horoscopul lunar. Asta de vreo 2 ani (daca nu 3). De vreo doua luni am omis sa fac asta de teama vestilor rele. Si azi imi vine ideea (vazand ca lui R the hulk ii merg toate pe dos) sa intru pe youtube si sa ascult ce mai zice Urania pe saptamana asta. Cred ca daca vroiam sa ma deprim, n-as fi avut un succes mai mare. De unde eram cat de cat bine dispusa, incercand conform filmului The Secret sa fiu cat mai pozitiva si sa ma gandesc doar la lucruri vesele, ei bine, m-am desumflat ca un balon. Nu-mi mai aduc aminte de nimic bun si-mi vine sa ma asez intr-un colt al casei si sa plang. Nu ma mai binedispune nici o melodie, nimica...

La scoala

Azi m-am trezit la fel de bosumflata cum ma trezesc in fiecare luni. Nu stiu daca se trezente cineva altfel... Dar azi era si randul meu sa-l duc pe A cel mic la scoala. Din cauza ca dimineata da pe AXN Survivor si azi dimineata era un vot foarte hotarator pe are amandoi vroiam sa-l aflam, am plecat putin mai tarziu (cu vreo 5 minute de fapt). Cand am intrat in masina, am vazut la ceasul de bord ca este cam tarziu. Adica mai aveam 5 minute pana la ora 8 si A cel mic mi-a spus consolator "lasa mami , ca stii ca ceasul asta este cu 3 minute inainte". Asta asa era, si eu de obicei fac pana la scoala 7 minute. Asta daca nu intervine cine stie ce ambuscada de masini. Traseul meu spre scoala este unul pe care l-am cautat multa vreme pana l-am gasit. Nu este in nici un caz drumul direct si principal pentru ca pe acela am facut intotdeauna cel putin 20 de minute, ceea ce este exclus pentru mine. Asa ca ... am ajuns la giratoriu de care am trecut fara probleme virand stanga cu destul de multa viteza cand ... un dobitoc s-a gasit sa treaca strada in viteza cu niste chei in mana. Cum parea destul de disperat, nu l-am boscorodit ca si-asa eram de-abia la inceput. In continuare aveam strada destul de libera si am luat putina viteza dar nu foarte mare pentru ca urma sa fac dreapta pe o strada (care n-am stiut niciodata cum se cheama) paralela cu strada care ma duce la scoala. Aceasta strada este atat de magica pentru ca merg usor la vale si nimic nu-mi sta in cale nefiind cine stie ce strada principala si lumea nu prea stie de ea. Cand sa fac dreapta, observ ca o masina e pe interzis si nu prea am loc. Mai tare m-am enervat ca la volan era o babatie acra si ciufulita, cu buze subtiri date cu ruj rosu strident si care cerea pumni, nu palme. Ma uit furioasa la ea si ea la mine de parca (sunt vaca, tampita, idioata ce sa ma fac) si melodia de pe cd ma incuraja "It is War, get up and fight" (http://jurnalulfemeiide40deani.blogspot.com/2010/04/muzica-de-binedispunere.html). In mod normal, daca nu ma grabeam, ma asezam in fata ei si stateam acolo si o ora daca era nevoie si n-o lasam sa plece. M-am strecurat la milmetru pe langa ea dorindu-mi sa fi avut ceva oua ca sa i le arunc pe geam. De aici maresc viteza si din departare vad o alta masina care dadea cu spatele pe toata strada. Mai mari draci am avut cand am vazut ca la volan era tot o femeie, dar una din aia nesimtita care are impresia ca toata strada e a ei si numai a ei. Cel mai mult ma deranjeaza ca astea ne fac reclama proasta la toate. Reusesc sa trec si de Fulga aia si ma indrept victorioasa spre semafor care e rosu. Dar de aici nu mai am mult. Ma gandesc ca daca s-a terminat melodia lui Sick Puppies inseamna ca n-am facut prea mult, asta pentru ca in tot acest timp nu ma uit la ceas. Trec de semafor si o iau strategic prin spatele scolii fiindca in fata este precis purcoi de masini toate venite sa aduca copii la scoala. Cand opresc sa se dea A cel mic jos din masina, ceasul arata 8.01. Sunt fericita ca asta inseamna ca am venit cu 2 minute mai devreme.

Regula de aur a scolii este ca cine vine dupa ora 8 nu mai are ce cauta in scoala pana la pauza. Altadata l-am luat pe A cel mic inapoi acasa si i-am dat de la mine putere o zi de vacanta...

"Moartea" si "Taxele"

Se spune ca astea doua sunt lucruri stiute de care nu scapi si care baga frica in tine in egala masura. La noi in oras s-a intamplat intr-un an ca pe o doamna au vizitat-o amandoua, succesiv, la diferenta de cateva minute. Au venit "taxele" si dupa cinci minute femeia a facut infarct si a vizitat-o si "moartea". Deci pe ziua de azi multumesc ca m-au vizitat doar "taxele". Oricum, senzatia este destul de neplacuta si, slava domnului, nu stiu ce senzatie as fi avut daca primeam si a doua vizita. Ma ingrijoreaza bietii oameni care fac acest gen de vizite si care precis sunt pusi pe lista de acatiste pentru multa sanatate si noroc. Cum or rezista ei oare la atatea urari!
Ce bine era acum 20 de ani cand aceste lucruri nu-mi erau nici cunoscute si nici nu ma interesau!

Birocratia ne zapaceste?

pe vremea lui ceausescu stateam la coada la mancare. de orice fel era ea. acuma cozile s-au mutat la institutiile statului unde birocratia este in floare. am stat o ora jumatate la registrul comertului ca sa depun bilantul anual. aveam in fata 6 persoane. doua dintre ele aveau cate 30 de bilanturi. m-am simtit chiar foarte prost ca eu aveam doar unul... dupa care m-am dus sa depun statul de salarii la inspectoratul teritorial de munca unde am stat doar o ora. tot asa, de data asta aveam 10 persoane in fata din care doar una singura avea 20 de state, contracte si declaratii. m-am bucurat ca persoana care a anuntat inca de cand s-a asezat la rand ca are 30 de documente, era dupa mine. am zis mersi ca am scapat atat de ieftin.

cand m-am intors acasa eram deja nauca si ma durea rau spatele. sunt convinsa ca la cozile astea am dat peste o groaza de vampiri energetici care pur si simplu m-au devorat. am deschis calculatorul, ca aveam de aranjat o pagina ce trebuia sa contina alte trei mai mici dar totusi inteligibile. pana s-a deschis calculatorul a durat ceva. am ramas vreo 10 minute in extaz, admirand peisajul cu iarba verde pe care mi l-am pus pe desktop. dupa care am inceput sa ma minunez de cat de multe iconite am insirate pe tot ecranul. si am mai stat asa 10 minute, mare parte din ele intrebandu-ma ce caut in fata calculatorului. cu chiu cu vai, dupa ce deja incepusem sa caut un joc sau un film, ceva, mi-am adus aminte de partiturile ce trebuiau micsorate si puse pe o pagina. am mai pierdut o ora taind si gadiland pagina aia pana a luat-o toti dracii.

diferenta dintre mine si cea de acum 22 de ani? pe cea de acum 22 de ani nu o interesau lucrurile astea. si nici nu-si imagina ca o vor interesa vreodata. si daca ar fi deschis calculatorul nu ar fi stat 20 de minute in fata lui intrebandu-se ce cauta acolo.