luni, 31 mai 2010

Sciatica

Anul trecut parca a fost anul sciaticii. Pe unde ma invarteam, toate cunostintele mele se vaitau de dureri de spate.
Din cauza unui accident, pe care-l voi povesti cu alta ocazie, m-am procopsit cu o durere infernala de mijloc, durere care cobora incisiv pe piciorul stang pana aproape de glezna. Am citit pe internet cam tot ce am putut gasi si am descoperit ca nervul sciatic este prins cumva, sau presat, intre vertebrele 4 si 5.
 Dupa indelungi chinuri in care am refuzat sa merg la doctor de teama ca-mi va spune ca am vreun cancer la coloana, ceva, am facut radiografie si alte tipuri de analize. In urma cercetarilor s-a descoperit ca am o chestie super banala numita taraneste "ciocuri pe coloana". Asa ca doctora mi-a prescris fizioterapie cu solux, masaj si diadinamice. Dupa cele 10 zile de tratament, situatia s-a imbunatatit si chiar reuseam sa merg fara sa ma vaiet la fiecare miscare. Dar nu am fost foarte multumita de rezultat, cu gandul ca daca acuma merg ca o baba, pai in doi-trei ani probabil imi va trebui un baston, sau chiar un scaunel din ala cu care am vazut ca merg persoanele in varsta ca si sustinere.
,Asa ca, de la diverse cunostinte, am aflat intamplator de un vraci. Nu am incredere in vraci, dar disperarea mea era prea mare. Dupa care mi-a intrat serios in cap ca vraciul din Mangalia este singura mea speranta de recuperare.
Dupa multe interventii, fiindca nu primeste chiar pe toata lumea, am ajuns la EL. Ei bine, nu am facut decat doua sedinte, cate una pe saptamana, fiindca nu a fost nevoie de mai multe. Initial mi-a spus ca sub nici o forma sa nu mai umblu cu buricu' gol, sa nu mai stau in picioarele goale, sa-mi corectez pozitia cand stau pe scaun si sa rezolv problema cu calciu. Masajul facut a fost destul de insuportabil de dureros, dar la plecare deja nu ma mai durea piciorul DELOC.
Temele pentru acasa au fost insa foarte ciudate. Acasa, ca sa rezolv problema cu calciu, trebuia sa-mi fac o supa cu oase de vita si sa beau jumatate de litru pe zi timp de o luna. Asta n-are nimica ciudat. Ciudat este ca mi-a spus ca trebuie neaparat sa beau 100 ml Alexandrion, cum ajung acasa, si dupa aceea sa merg toata ziua pe jos. Asta da tema!

Va urma

vineri, 28 mai 2010

Banc de Craciun

Acum vreo cateva zile ii aud pe A cel mic si pe R the Hulk stand de vorba. si la un moment dat, R the Hulk a tras un HA HA HA HA. de m-am speriat si eu si vecinii de la parter. Oricum el are o voce foarte tunatoare si sperie lumea numai daca ridica putin tonul fara intentia imperativa de a se certa.  Dupa nici 3 minute il aud pasind felineste pana la mine (nu stiu cum face asta ca eu tropai ca un soldat si am mai putin de jumatate din greutatea lui) si am stiut ca vine sa-mi povesteasca ce l-a distrat asa de tare.
-Uite ce banc mi-a zis A, spune el cu mandrie evidenta.

" Mos Craciun era foarte suparat. Avusese un an foarte prost, ii murisera nu stiu cati spiridusi si erau bolnavi o groaza de pitici. Cum statea el asa amarat si se tot gandea la trista situatie, aude un batut in usa. Deschide usa si in pragul ei era Arhanghelul Mihail foarte vesel si bine dispus care il intreaba:
  -Mos Craciun, unde sa punem bradul anul asta?
La care Mos Craciun raspunde suparat:
  -Sa ti-l bagi in cur!
Si de atunci, in varful pomului de Craciun se pune ingerasul"

Am vrut sa-l pastrez pentru Craciun, dar la cat de uituca sunt de la o vreme, precis il uit pana atunci.

Fatalitate

Apropo de postarea mea anterioara, si tinand cont ce va urma in aceasta, am observat in timp urmatorul lucru. De fiecare data cand ma laud ca voi face ceva, sau voi cumpara sau mai stiu eu ce-mi voi face, se intampla parca sa-si bage coada un mic, sau mare, Aghiutza.
Ce sunete ascult eu acum imi incanta urechile si ma infioara efectiv. Imi lipseste un castron mare de floricele proaspat sarite, fiindca nu-mi plac cele reci de nici un fel. Apoi, cu castronul de floricele, sa ma duc sa stau calare pe pervazul ferestrei. Afara ii da o ploaie zdravana cu tunete si fulgere de zici ca e sfarsitul lumii. Bubuie de parca ar fi pe frontul unui razboi, iar fulgerele lumineaza de parca ar fi artificii.
Asta este a doua pe anul asta si-mi cam pare rau ca e seara. Ploile de genul acesta le prefer ziua ca sa ma pot delecta si auditiv si vizual. Nu m-a traznit niciodata nici un fulger. Din cauza asta am impresia ca toata tevatura, ca daca stai in geam cand fulgera te va trazni, este o mare minciuna.
Ideea de final este ca maine voi fi nevoita sa uit de activitatile principale pe care ma bazam sa ma distrez: rolele si plaja. Oricum, sa-mi fie invatare de minte sa ma mai dau mare.


joi, 27 mai 2010

Maine imi fac de cap

Heeeeeeeei! Maine sunt liberaaaaaa!
Sper sa mi se scuze euforia dar am foarte foarte rar zile cu adevarat libere. Ziua de maine mi-am luat-o singura libera si sper sa nu-mi fac planuri ca magarul (sincer, n-am stiut niciodata ce planuri si-a facut magarul dar am inteles ca nu i-au mers. poate ma lamureste si pe mine cineva de la ce porneste vorba asta).
Maine R the Hulk pleaca la Bucuresti si eu raman stapana libera si atotputernica si ma duc la plaja, in parc cu rolele si apoi la mall (nu conteaza ca nu cumpar nimica). La mall voi merge cu cei mici si voi manca de la fast food-ul ala chinezesc taitei de orez si pui cu bambus. Eh, altceva nu le dau voie sa manance de la fast food, cu toate ca nici astea nu mi se par foarte in regula. As da si o chindie mai tarziu cu conditia sa nu se intoarca Marele Baubau prea devreme.



La sugestia lui Gigi



marți, 25 mai 2010

My Way

Bineinteles ca totul este in interior. Starea mea de spirit de azi se potriveste cu melodia de mai jos. Si asta pentru ca afurisitul de laptop s-a stricat si am ajuns sa ne batem pe vechitura asta de calculator. De fapt nu se bate nimeni pentru ca m-am dat la o parte si singura, deoarece dpdv astrologic nu obtin castig de cauza la nici o cearta, asa ca nu are rost sa consum energie degeaba. Plus ca nici nu prea as avea dreptate, intrucat R the hulk chiar avea treburi serioase la calculator. Si intotdeauna cand m-am opus sortii fara sa am dreptate, am pierdut. Ma las dusa de vant si in gandul meu cantam My Way si pe dinafara trelalaiam zanbitoare prin casa, gasindu-mi de lucru... Asta pana cand baietii m-au anuntat ca la televizor se da Friends.
Serialul asta este unul dintre toate sitcom-urile cele mai bune pe care le-am vazut vreodata si las totul balta ca sa-l vizionez, indiferent ce fac si unde sunt. Bineinteles ca nu conteaza nici cd-urile pe care le am cu sus numitul serial si ale caror replici le stiu aproape pe dinafara.

luni, 24 mai 2010

Ploaie si intrebari

Am plecat cu forte proaspete la tara la maica-mea, in speranta ca vom termina, in sfarsit, un amarat de zid, care va desavarsi marea camera a celor 100 de pui de gaina. Azi este mare sarbatoare si chipurile este una si foarte nashpa. Noi suntem de parere ca daca si-asa avem o singura zi pe saptamana cand reusim sa mergem la tara, atunci, daca cineva este acolo sus cu ochii pe noi, mai mult ca sigur ne va intelege si nu va trimite cele noua plagi (sau cate or fi) ale Egiptului. Pe drum, vremea se anunta destul de sarbatoreasca, desi meteorologii anuntau altceva. In momentul cand am ajuns la tara, insa, s-a pornit o ploaie, pe care in alte circumstanta, as fi receptionat-o cu mare bucurie si incantare. Nu prea ne-am dat noi batuti si nici nu ne-am deprimat prea tare, pentru ca ar mai fi fost inca multe altele de facut, oricum. Ne-am vazut mai departe de treaba, mancare, cafea etc, in speranta ca ploaia, fiind una mai mult varateca, nu va tine prea mult.
 Ei bine, daca isi imagineaza cineva ca ploaia s-a oprit doar pentru ca cineva acolo sus ne iubeste, nu-si imagineaza bine. A plouat pana pe la 5 dupa-masa si la 6 am plecat noi. Acuma stau si ma intreb:
1. Oare e cineva acolo sus care ne-a trimis special ploaia ca sa nu putem face pacate muncind?
2. E cineva acolo sus care nu ne iubeste si care, vazand ca vrem sa ne impotrivim sortii, ne-a trimis ploaia doar ca se ne faca in ciuda?
3. N-am fost noi destul de pozitivi si, in speranta ca ploaia nu va veni, prin gandurile noastre am facut sa vina de fapt ploaia? (in cazul asta suntem puternici rau)
4. Oare tipa care a trecut pe langa noi, intr-o depasire nervoasa, si cu degetul din mijloc fluturandu-l pe langa noi, ne-a blestemat, ea fiind o persoana mult mai pozitiva decat noi?
As putea sa mai continui cu intrebarile...
La intoarcere am revazut curcubeul superb de duminica trecuta (in schimbul ploii cred).

PREMIU

Azi am descoperit cu placere ca am primit un premiu de la Angela, al carui blog trebuie neaparat citit pentru ca , dupa cum cel mai bine spune Giana, este o tipa faina de tot. Prima oara cand am descoperit-o pe Angela, am ramas lipita de blogul ei pana la 4 dimineata. Sper sa reusesc sa-i citesc si cartea, care din motive de editura condusa de persoane fara prea multa minte, nu a ajuns inca in posesia mea. In consecinta vreau sa scot in evidenta ca daca am primit acest premiu de la ea, inseamna am in posesie un premiu foarte valoros. Il dau si eu mai departe altor persoane la care tin foarte mult  Ella, Melami, Minoki , Alisa, Klausen, Savu si Anducu (n-ar fi lipsit Giana dar cred ca s-a saturat de cate ori l-a primit). Va pup!


vineri, 21 mai 2010

Matematica

Mi se pare o chestie foarte interesanta tipul acesta de inmultire. Se spune ca este inmultire chinezeasca, dar nu stiu cat este de adevarat pentru ca imi aduc aminte ca profesorul meu de matamatica din liceu ne-a explicat acest procedeu. Ma mir cum de l-am uitat pana in ziua de azi, cand l-am primit pe mail. Bun de explicat celor mici cum sta treaba cu inmultirea.

video

joi, 20 mai 2010

Utah Saints

La mine acasa se tropaie la greu, de catre cei mici, in incercarea de a imita dansul din videoclipul de mai jos. Fara mare succes as putea spune. MC Hammer e de vina , ca parca de la el a pornit dansul asta. Amestecat cu Kate Bush da combinatia asta letala. Oricum este super cum danseaza tipii aia si merita incercat.


Moody Blues

Giana mi-a adus aminte de melodia asta. Am auzit-o prima oara cand inca nici nu stiu daca vorbeam foarte bine. In orice caz, au trecut cel putin 35 de ani de cand am ascultat-o prima oara. Acum vreo 10 ani am gasit-o cu chiu cu vai cu ajutorul unui program de pe internet numit Napster. N-am gasit-o prea repede pentru ca nu stiam cine o canta si aveam doar cateva cuvinte din refren in cap, care nici nu stiu cum le-am retinut, ca pe vremea aia nu stiam engleza mai mult ca sigur. Cand am reusit sa dau de ea, am crezut ca o voi asculta o data pentru remember si cu asta basta. Inca imi place, desi mi se pare un cantec de dragoste destul de trist ca si linie melodica. Dar e o dedicatie de dragoste nemaipomenita si cred ca oricat de suparata as fi, cu asa o melodie as uita imediat si de suparari si de certuri... de tot.



Zi aniversara

Cum se pare ca am una alba si una neagra, astazi am deja una alba. Bunicuta mea implineste 89 de ani. Am o bunicuta pe cinste, care inca se plimba, se uita la telenovele si ii place la nebunie snooker. De fapt de la ea am luat si eu microbul, pentru ca m-am uitat la snooker incercand sa inteleg de ce ii place asa de tare. Am descoperit ca este un joc nemaipomenit si am devenit in scurt timp fan snooker. Tot de la bunicuta mea am mostenit si dragostea pentru cafea. Vara, in timpul vacantei, obisnuiam sa stau o saptamana sau chiar doua la ea. La 7 ani am baut prima mea cafea si pot sa spun de pe acum ca mi-a placut la nebunie, mai ales ca mi-a pus si o lingurita de frisca pe deasupra, motiv pentru care arata bestial de apetisanta. Bunica mea avea un servici de cafea incredibil de mic si de delicat. Incapea intr-o cescuta cafea cat un degetar. Una din cescutele acelea a devenit multa vreme cescuta mea de cafea. Bineinteles ca totul se petrecea pe ascuns pentru ca tatal meu avea idei foarte contra cafelei, in ceea ce ma privea. Odata cand ne-a prins asupra faptului a sugerat ironic ca poate dorim si o tigara. Cum pe vremea aia ma atrageau toate ce le faceau adultii, eu personal n-as fi avut nimic impotriva tigarii, dar am avut buna inspiratie sa plec ochii rusinata si sa-mi tin gura.
Adevarul este ca am o bunica exact ca la carte, care-mi citea povesti cand eram mica si-mi facea toate poftele. Imi cam pare rau ca pe parcursul anilor am cam neglijat-o. Nu exista motiv sa nu-ti poti face timp macar o data pe saptamana sa-ti vezi bunica. Sper sa fie sanatoasa inca multi ani de acum inainte ca sa am timp destul sa-i spun cat de tare o iubesc.

miercuri, 19 mai 2010

Zi mohorata

Nu ma refer ca e o zi mohorata pentru ca afara sunt nori si sta sa ploua de vreo cateva zile. Imi plac zilele ploioase cu conditia sa nu fie insotite si de frig. Dar partea mohorata care ma insoteste de 2 zile este marea realitate, pe care o remarc doar atunci cand se intampla, ca suntem trecatori pe lumea asta. Cel mai tare ma sperie ca atunci cand mi se va intampla mie, ar putea sa ma gaseasca nepregatita si cu inca multe lucruri pe care ar trebui sa le fac. Persoana care s-a dus, si care mi-a trezit astfel de sentimente, n-ar putea sa-si mai reproseze nimic in sensul asta. Mai ales ca a fost o femeie in varsta care tot ce mai avea de facut era sa se bucure de zilele care-i mai ramasesera si atat.
Cand am fost ieri la priveghi, am ramas socata sa descopar ca toate camerele mortuare de langa cimitir erau pline. Nu era nici una libera. Nici nu-mi imaginam ca exista asa de multe astfel de camere, daramite ca sunt si ocupate. Initial m-am dus la prima pe care o stiam ca exista de pe vrenea lui Ceausescu. Oamenii care erau acolo la priveghi au fost extremi de draguti si amabili sa ma lamureasca, ca nu am nimerit la persoana potrivita si sa ma indrume spre alte 10 locuri unde as fi putut sa merg. Interesant de remarcat ca in ciuda marelui necaz care coboara pe capul lor, sunt oameni cu suflet care daca pot sa te ajute in vreun fel, nu sovaie s-o faca. In final am telefonat prietenei mele ca sa aflu unde trebuie sa ajung fiindca peregrinarea prin toate locurile pline cu oameni tristi imbracati in negru, combinata si cu ploaia care incepuse sa-si faca aparitia, era cam dezolanta.
Asa ca am luat o hotarare deosebit de inteleapta. Daca va fi sa ma duc de pe lumea asta, la mine la privegi as vrea sa se asculte muzica, sa se bea lichior de orice fel (fiindca bauturile mele preferate sunt cele dulci cu alcool), toti sa vina colorat imbracati, negrul fiind interzis cu desavarsire, si sa se spuna bancuri si glume. Adica dupa ce ca stau teapana si mi-e frig de mor, macar niste bancuri sa aud si eu...

Banc

Presedintele Bush si secretarul de stat Colin Powell stateau intr-un bar.
Un tip intra si il intreaba pe barman:
- Nu-s aceia presedintele Bush si Colin Powell acolo la masa?
- Da! Ei sunt ! raspunde barmanul.
Asa ca tipul se duce la ei si le zice:
- Ce onoare ! Ce faceti aici ?
- Planuim al treilea razboi mondial, zice Bush.
- Serios ? Si ce o sa se intample?
- O sa omoram 140 de milioane de irakieni si o blonda cu tate mari, zice Bush.
La care, tipul:
- O blonda cu tate mari ? De ce o blonda cu tate mari ?
Bush se intoarce spre Powell, il bate pe umar si zice:
- Vezi, ba desteptule! Ti-am zis eu ca n-o sa-i pese nimanui de 140 de milioane de irakieni !

Cam asta cred ca se intampla si la noi. Ni se distrage atentia cu reducerile de salarii si pensii ca sa nu mai avem timp sa ne preocupe alte cheltuieli de "investitii" . Sper sa ma insel...

luni, 17 mai 2010

Curcubeu

Ca in fiecare duminica, azi am fost la tara. Si ca si duminica trecuta, la plecare ne-a apucat o furtuna de proportii, ca mai mult m-am rostogolit pana la masina, decat am mers. Fara se ne anunte nimic, intrucat afara era un soare orbitor, s-a intunecat deodata cerul si a inceput sa bata un vant naprasnic. Nu o sa ma apuc sa mint acuma ca nu mi-a placut. Am asteptat cu infrigurare sa inceapa sa tune si sa fulgere si R sa dea din stergatoare cu disperare, acestea nemaifacand fata suvoiului de apa. Mda, am visat la asta dar nu s-a intamplat. Dupa ce am mers un kilometru, toata furtuna si vantul si tot se dusesera in doaga lor numai ele stiu unde. Ceva nori pufosi, si albi si gri, erau pe cer.
Dar cel mai interesant, care oricum nu a compensat furtuna pe care o asteptam, au fost cele doua curcubeie care se zareau in departare pe camp. N-am mai vazut niciodata doua curcubeie. Cel de dedesubt era mai pronuntat decat cel de deasupra si in partea inferioara totul era mult mai luminat. Nu stiu exact ce fenomen se intampla cand apare un curcubeu dar era destul de spectaculos. Mai ales ca cel inferior se vedea complet ca un mare arc de cerc. Superb!

sâmbătă, 15 mai 2010

Muzica de tratat depresii

Melodia asta a fost o foarte mare parte de timp difuzata la inceputul unei reclame, care habar n-am ce trata. Am un lapsus adica. Reclama incepea cu un tip echipat in costum de schi si care era lasat de teleferic undeva sus pe munte unde era plin de zapada. Intotdeauna cand voi asculta melodia asta imi voi imagina scena si voi visa ca sunt si eu in teleferic si ma pregatesc de marea aventura (pentru mine ca si incepatoare) a coborarii muntelui pe schiuri. Nu stiu cat de intreaga as ajunge jos... dar asta nu prea are importanta fiindca imi vine sa rad fericita numai cand vizualizez totul. Intotdeauna voi invidia iernile celor care traiesc la munte...


vineri, 14 mai 2010

Fred (continuare)

Dupa aproape o luna intreaga de tratamente, in care a facut injectii, a stat cu perfuzie si a inghitit o groaza de pastile pentru ficat si toate cele, in sfarsit a venit si ziua cand Fred este ok, mananca si e vesel. Deci trebuie sa-l stresam din nou ca nu e a buna. In toata perioada ci tratamente pentru ficat si stomac, doctorul a hotarat ca nu se poate scoate tija de metal de la picior pentru ca si-asa a slabit foarte tare si posibil sa nu fi asimilat asa de mult calciu ca sa se fi vindecat piciorul.

1 mai 2010

Azi a fost ziua magica a scoaterii tijei de metal. R the hulk, a plecat bine dispus la doctor.
Totul a decurs cum trebuie si amandoi, stapan si catel, s-au intors cu vesti bune de la doctor. R cu Fred in brate care era anesteziat si cu tija scoasa impreuna cu o cusatura mica la picior.
Seara la 8 primim un telefon care nu stiu de ce am presimtit ca e o veste rea. Fred, in incapatanarea lui de catel care face doar ce vrea, cand s-a trezit din anestezie si-a ros toat cusaturile si toata curtea era plina de sangele insirat de el. A fost dus de urgenta la doctot (cred ca s-a saturat doctorul de Fred ca de mere padurete). Nu stiu cum de nu a anticipat nimeni miscarea, pentru ca nu e prima data cand Fred face asa ceva.

3 mai 2010

Soacra-mea nu si-a putut invinge mila pentru "bietul" Fred si i-a dat jos botnita, pe care R the hulk a aplicat niste leucoplast din cauza ca Fred isi rodea cusaturile prin botnita. Totul a durat  5 minute, "ca sa mai respire si el". In consecinta Fred iar si-a ros cusaturile si si-a marcat teritoriul specific lui in toata curtea.
Iar cu el la spital, de data asta destinatia la intoarcere a fost la noi acasa, ca sa-l pazim fara sa ne fie mila de el. La noi in apartament este o caldura ingrozitoare, iarna-vara am 28 de grade. Vara cu vreo 5 grade in plus cateodata. Deci a trebuit sa-i scoatem botnita si sa fim atenti la sunetele pe care le scoate pentru ca am remarcat ca inainte de a se apuca de ros scoate niste clantanituri foarte creepy. Mai rau a fost noaptea, cand a murit de cald mai ales ca nu-l puteam lasa fara botnita ca sa inceapa sa roada iar la cusaturi in timp ce noi dormeam linistiti.

10 mai 2010

Dupa lungi chinuri reciproce, s-a instalat in sfarsit linistea in privinta lui Fred. Cusaturile au fost scoase, si nebunul de catel poate acum sa se zbenguie fericit pana nu mai poate. Sper ca episoadele Fred s-au terminat, a realizat ca toata lumea il iubeste si ar face orice pentru a-l vedea bine si sanatos, si deci de acum inainte nu mai trebuie sa ne puna la incercare dragostea in nici un fel.

sfarsit

miercuri, 12 mai 2010

Nashpa (2)

Tocmai am reinstalat sistemul de operare de trei ori. N-are rost sa dau detalii ce si cum, am avut motivele mele sa fac asta. Oricum, horoscopul citit ieri, daca se rezuma doar la bagatele de genul asta, apoi nu am de ce sa-mi fac griji. Momentan, din cauza ca am o placa de baza mai noua dar mai proasta, si din cauza si a unui conflict de intreruperi pe care n-am putere si chef sa-l rezolv, mi se restarteaza calculatorul cam la 15 minute sau chiar mai des. Sonorul nu merge nici ala, nici un program nu e instalat si ce-i mai rau este ca nimeni nu pare dispus sa vina sa rezolve toate problemele astea ca sa nu-mi mai bat eu capul.
G cel mare imi tine isonul si canta trist la pian o melodie noua primita la scoala, Saint Louise en L'ile.
Daca-mi pun o visinata pot lejer sa ma simt ca intr-un bar in care sunt singura clienta. Doar eu si pianistul...

Nashpa

In fiecare luna imi citesc cu constiiciozitate horoscopul lunar. Asta de vreo 2 ani (daca nu 3). De vreo doua luni am omis sa fac asta de teama vestilor rele. Si azi imi vine ideea (vazand ca lui R the hulk ii merg toate pe dos) sa intru pe youtube si sa ascult ce mai zice Urania pe saptamana asta. Cred ca daca vroiam sa ma deprim, n-as fi avut un succes mai mare. De unde eram cat de cat bine dispusa, incercand conform filmului The Secret sa fiu cat mai pozitiva si sa ma gandesc doar la lucruri vesele, ei bine, m-am desumflat ca un balon. Nu-mi mai aduc aminte de nimic bun si-mi vine sa ma asez intr-un colt al casei si sa plang. Nu ma mai binedispune nici o melodie, nimica...

duminică, 9 mai 2010

Portal - Stil Alive

Azi dupa-masa m-am apucat sa caut o melodie de Julio Iglesias care ma obseda. Si G cel mare a venit si m-a obligat sa caut o melodie de la nu stiu ce joc il joaca el impreuna cu A cel mic. Acest joc are la final ca si premiu o melodie, cantata de o prajitura, care pe mine m-a socat sa aud ca le place foarte tare. Momentan cei doi o canta de vreo cateva ore. Ca niciodata, s-au batut pe pian astazi.  Deocamdata G cel mare e la pian si A cel mic canta din gura. La inceput a fost chiar amuzant...

sâmbătă, 8 mai 2010

Muzica de bataie

Una buna pentru la volan daca trebuie sa ma intarat sa ajung repede la destinatie.


Pui tampit

Acum 2 saptamani cand m-am captusit cu cei 10 curcanei, am luat la tara si 102 pui de gaina de o zi. Unul din cei 102 era cam olog, asa ca l-am luat acasa, impreuna cu 5 frati de-ai lui, ca sa-i tin in cazare 3 zile. Puiul cel olog, dupa ce a dormitat o zi intreaga la caldura becului special, si-a revenit ca prin farmec si, trei zile mai tarziu, cand l-am dus inapoi la tara nu mai avea nimica.
Acum o saptamana, am mai gasit un alt pui care a ologit intre timp, nu stiu din ce motiv. Motivele ar fi ca ori ale salmonela si trebuie tinut pe antibiotic pana se face bine, ori a ologit din lipsa de calciu. Ambele motive imi provoaca uimire pentru ca este singurul din 100 de pui care se pare ca are o problema. Bineinteles ca am luat in calcul si faptul ca a fost calcat in picoare de fratii lui si deci are nevoie de odihna de recuperare.
Cum am fost foarte satisfacuta de primul succes cu puiul de o zi care si-a revenit dupa o zi de odihna, m-am gandit eu ca as avea succes si cu acesta. Bineinteles ca daca ar fi fost un pui apatic nu mi-as fi batut capul. Dar acesta avea o vointa si o pofta de mancare teribila. Si m-am gandit eu ca un pui mic n-are cu ce sa ne deranjeze prea tare. Deci l-am adus acasa duminica seara si astazi este sambata. Puiul nici vorba sa-si fi revenit. Este mai olog si mai mancacios ca niciodata. Pentru mine este un mister boala ce o are pentru ca i-am facut cateva teste. Asta din cauza ca m-am stresat destul de tare sa vad ca in 6 zile e chiar mai olog probabil din cauza ca intre timp a mai crescut. Nu stiu cum creste, parca din apa. Ideea este ca el, fiind din ce in ce mai greu, mi-e teama ca-si va rupe piciorul sanatos. Fiindca el sta pe un picior sanatos, care se vede ca-l sustine cu destula greutate, si pe celalat il tine in aer, refuzand cu incapatanare sa-l puna pe pamant. Adica sta cu el in aer, si cand se deplaseaza tropaie temeinic pe piciorul sanatos ajutandu-se de aripa opusa. Mi-e cam groaza de fiecare data cand ma uit la el cum merge.
Deci, mai intai i-am luat copanele la verificat, pe firul apei, sa vad daca totusi nu e rupt ceva. Exclusa toata treaba! Inclusiv imbinarea piciorului cu spatele nu are nimic. Atunci i-am lipit ghearele de parchet cu scoch, ghearele fiind egal departate una de alta. Curioasa treaba, a stat foarte bine pe amandoua picioarele. Asta pentru vreun minut ca dupa aia a luat pozitia paralelogram. Adica s-a inmuiat si s-a asezat iar pe piciorul sanatos. De fiecare data cand ma chinuiam sa-l indrept, statea asa vreo 30 de secunde si apoi iar lua pozitia paralelogram. I-am pus mancare si apa in directia piciorului bolnav ca sa vad ca se inclina si pe acela. cu multa greutate s-a aplecat sa manance asa, dupa care a inceput sa protesteze piuind puternic si dand furios din aripi. OK, mi-am dat seama ca nu-i mai place si l-am dezlipit de scoch.
Apoi l-am apucat de gheare si l-am lasat sa atarne cu capul in jos. Asta i-a placut la nebunie fiindca a tacut instantaneu. Si am inceput sa-i fac teste. L-am tinut intai de piciorul sanatos. Piciorul a actionat bine si muschiul ii functiona perfect. Bineinteles ca la fel de bine a actionat si la piciorul bolnav. In final i-am facut gimnastica la amandoua picioarele. Amandoua au actionat la fel.
In concluzie, m-am gandit ca dupa atata gimnastica, cand il voi repune pe picoare, probabil va merge foarte bine pe amnadoua picioarele. Dar m-am inselat! A mers in continuare tropaind pe piciorul sanatos si pe cel bolnav il tine in aer. Probabil ii lipseste vreo doaga, totusi. Nu stiu ce sa-i mai fac (momentan sunt la capatul rabdarii) pentru ca atunci cand trebuie sa mearga sa manance piuie ingrozitor de sfisietor pana ajunge la canitele cu apa si mancare. Imi aduc aminte cand G cel mare si A cel mic erau bebelusi si urlau noaptea, numai ei stiau de ce. Nici atunci nu eram asa de deprimata.

joi, 6 mai 2010

Fred (dupa o luna)

4 aprilie 2010

azi este pastele si avem din nou o veste proasta despre Fred. ieri nu a mancat deloc si nici azi nu a reusit nimeni sa-l convinga sa manance.are o lipsa de pofta de mancare de 4 zile, dar sa nu manance, asta nu s-a mai pomenit la Fred. partea si mai proasta este ca a slabit atat de tare ca i se vad coastele si sira spinarii.
am incercat sa-i dau din palma sa manance ca stiu ca asa nu prea refuza. am reusit sa-l fac sa manance un dumicat mic de drob. nu ne dam seama ce ar putea sa aiba...

5 aprilie 2010

R l-a dus pe Fred la doctor azi. in nici un caz nu s-a intors prea fericit de acolo pentru ca Fred se pare ca are o infectie toxica combinata si cu gastrita si nu stiu ce bacili. de fapt doctorul  i-a gasit atatea boli cate n-am avut eu in cei 40 de ani de viata. A trebuit sa stea R cu el in brate cat l-a tinut cu perfuzia cu glucoza si antibiotic. acuma trebuie dus la 6 ore sa-i faca alta perfuzie.

6 aprilie 2010

azi noapte pe la 3.30 ne-am dus cu Fred la alta perfuzie. de data asta a mers incredibil de greu, perfuzia fiind infundata. nici nu stiu cum a avut Fred atata rabdare sa stea linistit mai bine de o ora. vorba vine "linistit" pentru ca in tot acest timp a trebuit ca R sa-l tina in brate ca altfel isi scotea branula. la inceput nu stiu cum a reusit sa ne pacaleasca si fara sa ne dam seama i s-a uflat piciorul ca o paine. pe urma dai si cauta al loc de pus alta branula, noroc ca am cumparat mai multe. in piciorul accidentat, exclus de pus asa ceva, ca nu prea era loc. mi-am adus aminte cand G cel mare, era mic la vreun an, si s-a imbolnavit de bronsita astmatiforma si am stat internata cu el. la fel ii punea si lui branula, una mai involuata decat ce se gaseste acuma, si cum il chinuia cu gasirea venelor, de era sa lesin odata. cam asa senzatie am avut si acum. am simtit ca ma albesc la fata si-mi vine sa vomit. m-am asezat pe scaun si am inceput sa respir adanc, gandindu-ma ca tot ce nu le trebuie celor doi barbati este  o femeie lesinata. nu-mi vine sa vred cum de aveam starile alea de rau chiar daca nu era vorba de o fiinta umana. in orice caz, ma bucur ca nu mi-am ales meseria de doctor pentru ca mai mult ca sigur nu as fi facut fata. partea proasta este ca dupa atata chin pe  Fred, doctorul tot nu poate sa ne asigure ca se va face bine si va scapa. bietul Fred este slab mort si de mancat nu prea e vorba momentan. a inceput sa bea apa pe care o vomita imediat. parca suntem blestemati...

va urma

miercuri, 5 mai 2010

Fred (continuare)

2 martie 2010

Astazi este ziua lui soacra-mea, dar nimeni nu pare binedispus sau bucuros in vreun fel. Oricum si-a serbat-o de acum 2 zile dar motivul principal este Fred.
Astazi Fred intra din nou la consult pentru a se vedea ce este mai bine de facut cu piciorul lui. Are un picior foarte zdravan daca dupa ce a trecut o masina de paine peste el tot mai pare ca se poate face ceva. Initial doctorul a spus ca ar fi bine sa-l taie, dar R a cosiderat ca este o varianta de neacceptat. In consecinta s-a trecut la reconditionarea piciorului. Aceasta operatie nu s-a efectuat de ieri pentru ca doctorul a argumentat ca  piciorul este inflamat si exista riscul unei hemoragii foarte puternice. Sau cel putin asa am inteles eu. Cu osul piciorului rupt in doua locuri, formandu-se doua oase mai mari si unul mult prea mic pentru a se putea pastra, se pare ca Fred va avea un picior mai scurt cu 2 cm. Cele doua oase au fost imbinate cu ajutorul unei tije metalice ce urmeaza a fi scoasa peste maxim o luna.
Oricum, dupa operatie, Fred arata mult mai aceptabil, fara piciorul acela atarnand ca o carpa. Tija i-a fost montata in asa fel ca sa nu fie tentat sa se sprijine pe picior si astfel sa fie compromisa refacerea osului.
Fred a dormit toata ziua, gratie anesteziei facute si ramane de vazut cum va reactiona dupa ce dispare efectul.

3 martie

Se pare ca Fred va sta pe o perioada nedeterminata cu botnita. In incercarea de a ne explica in limbajul lui ca nu este de acord cu ceea ce i se intampla, a reusit sa-si rupa cateva din atele cu care a fost cusut. In consecinta, piciorul a inceput sa singereze puternic si a trebuit sa fie dus din nou la o recoasere. Cum si-asa trebuia sa mearga pentru antibioticul ce i se va administra zilnic timp de nu stiu cate zile, a trebuit sa stea ca un sfant in mainile lui R care i-a promis o papara foarte buna daca nu se linisteste. Cred ca tonul a fost foarte elocvent intrucat Fred nu cunoaste multe cuvinte in limba umana. Si cum  R este singurul pe care Fred il accepta de stapan, a stat cuminte sa i se coasa pe viu atele lipsa mancate de el. Acuma piciorul lui arata ca o mare perna cusuta.

Va urma

marți, 4 mai 2010

Fred

Fred a facut anul acesta in februarie 7 ani. In 7 ani de cand il avem si ne bucuram de el, nu ne-a facut  mari probleme. Decat cel mult de temperament, care esta excesiv de razvratit si copilaros. Cred totusi ca este o caracteristica general a tuturor cainilor.
Anul acesta cred ca l-am deochiat. Sau cine stie, poate conform legii atractiei combinata cu mult negativism, am descoperit ca fiinta la care tinem cu totii nu exista doar la bine ci si la rau. Dar pentru a explica mai bine ceea ce s-a intamplat, trebuie sa incep cu inceputul, si anume sa ma intorc in timp cu doua luni.

1 martie 2010
am inceput ziua, si implicit si saptamana foarte prost. m-am sculat dimineata cu un clinchet in cap, durand ceva pana sa-mi dau seama ce este si cum ma cheama. am realizat ca suna telefonul lui R si pe masura ce incepeam sa-mi revin am remarcat si ca afara era semiintuneric, sau mai bine zis semilumina pentru ca ceasul arata 6.30. am inceput sa tremur de frica deoarece telefoanele primite la ore pana in 8-9 dimineata inseamna, in 99,99% cazuri, vesti foarte proaste. de fapt nu am primit nici o veste buna pana in ora asta dar nu exclud in totalitate si situatia de a primi vesti bune dimineata. l-am ascultat pe ro vorbind la telefon, simtind cum mi se ingusteaza gatul si incep sa ma sufoc. asta este cea mai nashpa parte pentru ca pana nu aflu despre ce este vorba nu ma gandesc decat la ce-i mai rau. dupa care imi spune R "pe fred l-a calcat masina". am simtit ca incremenesc de groaza dupa care continua "si-a rupt un picior se pare". ne-am dus amandoi in sufragerie si in timp ce se imbraca eu ma intrebam unde mai gasesti o clinica veterinara deschisa non-stop. am sunat-o pe A cea mare pentru  ca m-am gandit ca ea trebuie sa stie, lucrand in trecut in domeniu, dar nu mi-a raspuns. normal ca dormea la ora aia. oricum R a plecat si eu am ramas cu inima cat un purice sperand ca totul nu este asa de grav cum pare la prima vedere. am aflat mai tarziu ca pe strada unirii este o clinica veterinara non-stop. slava domnului ca avem si noi in oras asa ceva. oricum fred nu pare foarte bine. cand m-am dus ca sa-l vad, piciorul din spate ii atarna ingrozitor de parca nici nu era al lui. m-a bufnit si plansul cand l-am vazut in ce hal este si el saracutul a venit schipatand in trei picioare ca sa-l mangai si sa-l consolez. doctorul a zis ca-l opereaza maine si ii pune o tija de metal. sper sa decurga totul cum trebuie. momentan nu pot decat sa ma bucur ca e in viata si ca nu e mai rau de atata. oricum, nashpa zi de martisor am avut...

Va urma

duminică, 2 mai 2010

A zecea zi

Am sarit ziua a noua pentru ca nu mai era nimica nou de mentionat. Curcaneii o duceau foarte bine si au crescut pe zi ce trece mai mult.
Azi a fost ziua Z pentru mine. Astazi i-am dus la tara, la locul unde vor creste mari... iam, iam. Acolo mai au alti 102 frati de suferinta, pui de gaina. Care din motive de oprit curent 8 ore pe zi ca pe vremea lui ceasca, au ajuns 96.
Tin sa mantionez ca pot exista pierderi daca (cel putin) in prima saptamana de viata nu au lumina si caldura aprox 30 grade celsius.
Dar... "this is life". Am fost foarte fericiti sa descoperim cat de mult au crescut puii broiler in 10 zile, chiar si in nonconditiile care trebuiau respectate. Aratau mai mari decat puii de o luna, pe care mama mea i-a scos de la clocitoare, si care sunt de rasa pura maidaneza.
 Iar puiul schiop pe care l-am vindecat in prima zi, am constatat ca era bine sanatos si foarte vioi. Are niste semne caracteristice pe care nu le are nici unul din fratii sai. Trei puncte mici negre dispuse in linie pe varful capului. Stiu ca in timp se vor atenua si nu-l vom mai deosebi de ceilalti, dar am fost foarte fericita ca nu a fost unul din puii care au murit.
In final, curcaneii au zburat fericiti in mult mai mult spatiu decat cel faurit de noi in cutia de carton...
G cel mare mediteaza "Mmmmmm, am sa ma joc la calculator cand ajung acasa..."
A cel mic mediteaza "Mmmmmm, am sa ma joc la calculator cand ajung acasa..."

Mentionez ca in cursul saptamanii calculatorul este interzis minorilor...
Iar eu meditez la cat de buna e cafelutza in bataia  vantului...

sâmbătă, 1 mai 2010

Zi trista

Azi a fost o zi cam nashpa. Mie cand mi se intampla chestii urate, pe moment nu am nimic, dar dupa o zi doua ma loveste depresia. Si cum ieri ne-au napadit hotii, nu stiu daca ar fi cineva bine dispus dupa asa eveniment. Te face sa te intrebi cu ce ai gresit de ai fost tu cel ales. Coincidenta sau nu, multa lume mi-a recomandat un documentar "The Secret". Nu stiam ce contine si aseara m-am uitat la el. In mare n-ar fi bine de povestit pentru ca este un documentar ce trebuie vazut ca sa intelegi mai bine ce vrea sa te invete. Ideea ar fi ca in viata trebuie sa te lasi dus de vant si sa actionezi dupa cum iti dicteaza intuitia. Si cel mai important este ca nu trebuie niciodata sa incetezi sa visezi si sa-ti doresti chestii.
Poate dupa ce-mi trece deprimarea poate incep sa-mi doresc iar diverse chestii: rochii, parfumuri, pantofi. Ca pana acum mi-era cam frica sa-mi tot doresc chestii din astea.