marți, 4 mai 2010

Fred

Fred a facut anul acesta in februarie 7 ani. In 7 ani de cand il avem si ne bucuram de el, nu ne-a facut  mari probleme. Decat cel mult de temperament, care esta excesiv de razvratit si copilaros. Cred totusi ca este o caracteristica general a tuturor cainilor.
Anul acesta cred ca l-am deochiat. Sau cine stie, poate conform legii atractiei combinata cu mult negativism, am descoperit ca fiinta la care tinem cu totii nu exista doar la bine ci si la rau. Dar pentru a explica mai bine ceea ce s-a intamplat, trebuie sa incep cu inceputul, si anume sa ma intorc in timp cu doua luni.

1 martie 2010
am inceput ziua, si implicit si saptamana foarte prost. m-am sculat dimineata cu un clinchet in cap, durand ceva pana sa-mi dau seama ce este si cum ma cheama. am realizat ca suna telefonul lui R si pe masura ce incepeam sa-mi revin am remarcat si ca afara era semiintuneric, sau mai bine zis semilumina pentru ca ceasul arata 6.30. am inceput sa tremur de frica deoarece telefoanele primite la ore pana in 8-9 dimineata inseamna, in 99,99% cazuri, vesti foarte proaste. de fapt nu am primit nici o veste buna pana in ora asta dar nu exclud in totalitate si situatia de a primi vesti bune dimineata. l-am ascultat pe ro vorbind la telefon, simtind cum mi se ingusteaza gatul si incep sa ma sufoc. asta este cea mai nashpa parte pentru ca pana nu aflu despre ce este vorba nu ma gandesc decat la ce-i mai rau. dupa care imi spune R "pe fred l-a calcat masina". am simtit ca incremenesc de groaza dupa care continua "si-a rupt un picior se pare". ne-am dus amandoi in sufragerie si in timp ce se imbraca eu ma intrebam unde mai gasesti o clinica veterinara deschisa non-stop. am sunat-o pe A cea mare pentru  ca m-am gandit ca ea trebuie sa stie, lucrand in trecut in domeniu, dar nu mi-a raspuns. normal ca dormea la ora aia. oricum R a plecat si eu am ramas cu inima cat un purice sperand ca totul nu este asa de grav cum pare la prima vedere. am aflat mai tarziu ca pe strada unirii este o clinica veterinara non-stop. slava domnului ca avem si noi in oras asa ceva. oricum fred nu pare foarte bine. cand m-am dus ca sa-l vad, piciorul din spate ii atarna ingrozitor de parca nici nu era al lui. m-a bufnit si plansul cand l-am vazut in ce hal este si el saracutul a venit schipatand in trei picioare ca sa-l mangai si sa-l consolez. doctorul a zis ca-l opereaza maine si ii pune o tija de metal. sper sa decurga totul cum trebuie. momentan nu pot decat sa ma bucur ca e in viata si ca nu e mai rau de atata. oricum, nashpa zi de martisor am avut...

Va urma

4 comentarii:

Angela spunea...

S-a făcut bine?

Anca spunea...

inca nu... e cam nazdravan si nu prea asculta... :)
dar se va face bine in mod sigur

Alisa spunea...

e lasa ca este un caine foarte puternic si se va reface minunat dupa ce-i va scoate tija ... oricum greul a trecut

Anca spunea...

eh, se pare ca fiind asa puternic trebuie sa ne luptam mai mult cu el, pentru ca e si foarte incapatanat... :)