Fred (continuare)

Dupa aproape o luna intreaga de tratamente, in care a facut injectii, a stat cu perfuzie si a inghitit o groaza de pastile pentru ficat si toate cele, in sfarsit a venit si ziua cand Fred este ok, mananca si e vesel. Deci trebuie sa-l stresam din nou ca nu e a buna. In toata perioada ci tratamente pentru ficat si stomac, doctorul a hotarat ca nu se poate scoate tija de metal de la picior pentru ca si-asa a slabit foarte tare si posibil sa nu fi asimilat asa de mult calciu ca sa se fi vindecat piciorul.

1 mai 2010

Azi a fost ziua magica a scoaterii tijei de metal. R the hulk, a plecat bine dispus la doctor.

Totul a decurs cum trebuie si amandoi, stapan si catel, s-au intors cu vesti bune de la doctor. R cu Fred in brate care era anesteziat si cu tija scoasa impreuna cu o cusatura mica la picior.

Seara la 8 primim un telefon care nu stiu de ce am presimtit ca e o veste rea. Fred, in incapatanarea lui de catel care face doar ce vrea, cand s-a trezit din anestezie si-a ros toat cusaturile si toata curtea era plina de sangele insirat de el. A fost dus de urgenta la doctot (cred ca s-a saturat doctorul de Fred ca de mere padurete). Nu stiu cum de nu a anticipat nimeni miscarea, pentru ca nu e prima data cand Fred face asa ceva.

3 mai 2010

Soacra-mea nu si-a putut invinge mila pentru "bietul" Fred si i-a dat jos botnita, pe care R the hulk a aplicat niste leucoplast din cauza ca Fred isi rodea cusaturile prin botnita. Totul a durat  5 minute, "ca sa mai respire si el". In consecinta Fred iar si-a ros cusaturile si si-a marcat teritoriul specific lui in toata curtea.

Iar cu el la spital, de data asta destinatia la intoarcere a fost la noi acasa, ca sa-l pazim fara sa ne fie mila de el. La noi in apartament este o caldura ingrozitoare, iarna-vara am 28 de grade. Vara cu vreo 5 grade in plus cateodata. Deci a trebuit sa-i scoatem botnita si sa fim atenti la sunetele pe care le scoate pentru ca am remarcat ca inainte de a se apuca de ros scoate niste clantanituri foarte creepy. Mai rau a fost noaptea, cand a murit de cald mai ales ca nu-l puteam lasa fara botnita ca sa inceapa sa roada iar la cusaturi in timp ce noi dormeam linistiti.

10 mai 2010

Dupa lungi chinuri reciproce, s-a instalat in sfarsit linistea in privinta lui Fred. Cusaturile au fost scoase, si nebunul de catel poate acum sa se zbenguie fericit pana nu mai poate. Sper ca episoadele Fred s-au terminat, a realizat ca toata lumea il iubeste si ar face orice pentru a-l vedea bine si sanatos, si deci de acum inainte nu mai trebuie sa ne puna la incercare dragostea in nici un fel.

sfarsit

Fred (dupa o luna)

4 aprilie 2010

azi este pastele si avem din nou o veste proasta despre Fred. ieri nu a mancat deloc si nici azi nu a reusit nimeni sa-l convinga sa manance.are o lipsa de pofta de mancare de 4 zile, dar sa nu manance, asta nu s-a mai pomenit la Fred. partea si mai proasta este ca a slabit atat de tare ca i se vad coastele si sira spinarii.
am incercat sa-i dau din palma sa manance ca stiu ca asa nu prea refuza. am reusit sa-l fac sa manance un dumicat mic de drob. nu ne dam seama ce ar putea sa aiba...

5 aprilie 2010

R l-a dus pe Fred la doctor azi. in nici un caz nu s-a intors prea fericit de acolo pentru ca Fred se pare ca are o infectie toxica combinata si cu gastrita si nu stiu ce bacili. de fapt doctorul  i-a gasit atatea boli cate n-am avut eu in cei 40 de ani de viata. A trebuit sa stea R cu el in brate cat l-a tinut cu perfuzia cu glucoza si antibiotic. acuma trebuie dus la 6 ore sa-i faca alta perfuzie.

6 aprilie 2010

azi noapte pe la 3.30 ne-am dus cu Fred la alta perfuzie. de data asta a mers incredibil de greu, perfuzia fiind infundata. nici nu stiu cum a avut Fred atata rabdare sa stea linistit mai bine de o ora. vorba vine "linistit" pentru ca in tot acest timp a trebuit ca R sa-l tina in brate ca altfel isi scotea branula. la inceput nu stiu cum a reusit sa ne pacaleasca si fara sa ne dam seama i s-a uflat piciorul ca o paine. pe urma dai si cauta al loc de pus alta branula, noroc ca am cumparat mai multe. in piciorul accidentat, exclus de pus asa ceva, ca nu prea era loc. mi-am adus aminte cand G cel mare, era mic la vreun an, si s-a imbolnavit de bronsita astmatiforma si am stat internata cu el. la fel ii punea si lui branula, una mai involuata decat ce se gaseste acuma, si cum il chinuia cu gasirea venelor, de era sa lesin odata. cam asa senzatie am avut si acum. am simtit ca ma albesc la fata si-mi vine sa vomit. m-am asezat pe scaun si am inceput sa respir adanc, gandindu-ma ca tot ce nu le trebuie celor doi barbati este  o femeie lesinata. nu-mi vine sa vred cum de aveam starile alea de rau chiar daca nu era vorba de o fiinta umana. in orice caz, ma bucur ca nu mi-am ales meseria de doctor pentru ca mai mult ca sigur nu as fi facut fata. partea proasta este ca dupa atata chin pe  Fred, doctorul tot nu poate sa ne asigure ca se va face bine si va scapa. bietul Fred este slab mort si de mancat nu prea e vorba momentan. a inceput sa bea apa pe care o vomita imediat. parca suntem blestemati...

va urma

Fred (continuare)

2 martie 2010

Astazi este ziua lui soacra-mea, dar nimeni nu pare binedispus sau bucuros in vreun fel. Oricum si-a serbat-o de acum 2 zile dar motivul principal este Fred.

Astazi Fred intra din nou la consult pentru a se vedea ce este mai bine de facut cu piciorul lui. Are un picior foarte zdravan daca dupa ce a trecut o masina de paine peste el tot mai pare ca se poate face ceva. Initial doctorul a spus ca ar fi bine sa-l taie, dar R a cosiderat ca este o varianta de neacceptat. In consecinta s-a trecut la reconditionarea piciorului. Aceasta operatie nu s-a efectuat de ieri pentru ca doctorul a argumentat ca  piciorul este inflamat si exista riscul unei hemoragii foarte puternice. Sau cel putin asa am inteles eu. Cu osul piciorului rupt in doua locuri, formandu-se doua oase mai mari si unul mult prea mic pentru a se putea pastra, se pare ca Fred va avea un picior mai scurt cu 2 cm. Cele doua oase au fost imbinate cu ajutorul unei tije metalice ce urmeaza a fi scoasa peste maxim o luna.

Oricum, dupa operatie, Fred arata mult mai aceptabil, fara piciorul acela atarnand ca o carpa. Tija i-a fost montata in asa fel ca sa nu fie tentat sa se sprijine pe picior si astfel sa fie compromisa refacerea osului.

Fred a dormit toata ziua, gratie anesteziei facute si ramane de vazut cum va reactiona dupa ce dispare efectul.

3 martie

Se pare ca Fred va sta pe o perioada nedeterminata cu botnita. In incercarea de a ne explica in limbajul lui ca nu este de acord cu ceea ce i se intampla, a reusit sa-si rupa cateva din atele cu care a fost cusut. In consecinta, piciorul a inceput sa singereze puternic si a trebuit sa fie dus din nou la o recoasere. Cum si-asa trebuia sa mearga pentru antibioticul ce i se va administra zilnic timp de nu stiu cate zile, a trebuit sa stea ca un sfant in mainile lui R care i-a promis o papara foarte buna daca nu se linisteste. Cred ca tonul a fost foarte elocvent intrucat Fred nu cunoaste multe cuvinte in limba umana. Si cum  R este singurul pe care Fred il accepta de stapan, a stat cuminte sa i se coasa pe viu atele lipsa mancate de el. Acuma piciorul lui arata ca o mare perna cusuta.

Va urma

Fred

Fred a facut anul acesta in februarie 7 ani. In 7 ani de cand il avem si ne bucuram de el, nu ne-a facut  mari probleme. Decat cel mult de temperament, care esta excesiv de razvratit si copilaros. Cred totusi ca este o caracteristica general a tuturor cainilor.

Anul acesta cred ca l-am deochiat. Sau cine stie, poate conform legii atractiei combinata cu mult negativism, am descoperit ca fiinta la care tinem cu totii nu exista doar la bine ci si la rau. Dar pentru a explica mai bine ceea ce s-a intamplat, trebuie sa incep cu inceputul, si anume sa ma intorc in timp cu doua luni.

1 martie 2010
am inceput ziua, si implicit si saptamana foarte prost. m-am sculat dimineata cu un clinchet in cap, durand ceva pana sa-mi dau seama ce este si cum ma cheama. am realizat ca suna telefonul lui R si pe masura ce incepeam sa-mi revin am remarcat si ca afara era semiintuneric, sau mai bine zis semilumina pentru ca ceasul arata 6.30. am inceput sa tremur de frica deoarece telefoanele primite la ore pana in 8-9 dimineata inseamna, in 99,99% cazuri, vesti foarte proaste. de fapt nu am primit nici o veste buna pana in ora asta dar nu exclud in totalitate si situatia de a primi vesti bune dimineata. l-am ascultat pe ro vorbind la telefon, simtind cum mi se ingusteaza gatul si incep sa ma sufoc. asta este cea mai nashpa parte pentru ca pana nu aflu despre ce este vorba nu ma gandesc decat la ce-i mai rau. dupa care imi spune R "pe fred l-a calcat masina". am simtit ca incremenesc de groaza dupa care continua "si-a rupt un picior se pare". ne-am dus amandoi in sufragerie si in timp ce se imbraca eu ma intrebam unde mai gasesti o clinica veterinara deschisa non-stop. am sunat-o pe A cea mare pentru  ca m-am gandit ca ea trebuie sa stie, lucrand in trecut in domeniu, dar nu mi-a raspuns. normal ca dormea la ora aia. oricum R a plecat si eu am ramas cu inima cat un purice sperand ca totul nu este asa de grav cum pare la prima vedere. am aflat mai tarziu ca pe strada unirii este o clinica veterinara non-stop. slava domnului ca avem si noi in oras asa ceva. oricum fred nu pare foarte bine. cand m-am dus ca sa-l vad, piciorul din spate ii atarna ingrozitor de parca nici nu era al lui. m-a bufnit si plansul cand l-am vazut in ce hal este si el saracutul a venit schipatand in trei picioare ca sa-l mangai si sa-l consolez. doctorul a zis ca-l opereaza maine si ii pune o tija de metal. sper sa decurga totul cum trebuie. momentan nu pot decat sa ma bucur ca e in viata si ca nu e mai rau de atata. oricum, nashpa zi de martisor am avut...

Va urma