Cafea (partea intai)

Pana acum 4 ani aveam un ritual de la care nu ma abateam in ruptul capului, desi urasc chestiile repetitive. Dimineata il duceam pe G cel mare la scoala dupa care la intoarcere poposeam la maica-mea unde beam cafeaua cu ea timp de o ora jumate. Invariabil cand plecam de acolo ma lua durerea de cap de rau ce-mi parea ca plec. Asta pentru ca R the Hulk nu bea cafea si nu reuseam sa-l conving sa renunte la acest prost obicei.

Acum 4 ani maica-mea a decis ca simte chemarea satului si s-a mutat la tara la 70 km distanta de mine, motiv pentru care eu am ramas sa nu mai beau cafea dimineata si de fapt intreaga zi, daca nu am cu cine. Urasc sa beau cafeaua singura si in consecinta erau zile in care nu beam cafea deloc. Ocazional cand mi se oferea ocazia de a bea cafea, nu refuzam nici o oportunitate, existand zile in care beam si patru cafele, fiind in imposibilitatea de a refuza orice invitatie primita. Cand ma asezam la coada la declaratii sau state de plata, imi luam intotdeauna o cafea, daca exista vreun automat, si zau ca devenea coada mult mai suportabia, pentru ca de fapt nu o beam singura.

Cand i se facea mila de mine Alisei, nepoata mea, venea la mine sa bem cafea. Am descoperit astfel ca ultimile guri de cafea sunt cele mai delicioase si s-a transformat bautul cafelei intr-un adevarat concurs de "cine are mai multa cafea pe fundul cestii si reuseste s-o tina acolo cat mai mult timp" fara sa se repeada hulpav asupra ei. Adica invinsa se uita invidioasa la invingatoare cum isi savureaza linistita ultima gura de cafea. Mai putin noi doua, toata lumea considera jocul asta teribil de prostesc. Dar nu e...

(Poza e facuta de cealalta nepoata a mea Gigea, care a spus ca ea nu rezista psihic la asa joc si in consecinta nu-l va juca... punct)

Love car

Ieri am fost la tara la mama mea. Din cauza ca masina mea avea rovigneta am plecat cu ea. Eu si cu R the hulk avem o intelegere (cu care eu nu sunt de acord dar oricum nu conteaza pentru ca la mine in casa canta cocosul): eu nu voi sta niciodata la volan atat timp cat este el in masina. Asta pentru ca odata, cand eu eram la volan si el in dreapta mea, nu s-a putut abtine sa nu declare cu naduf  "de fiecare data cand bagi in viteza parca imi smulgi carnea de pe mine". M-am urcat destul de imbufnata pe "locul mortului", pentru ca nu-mi place sa-mi conduca el masina. Din cauza greutatii lui impresionante, masina se ingreuneaza foarte tare si trebuie mers cu ea foarte delicat. N-am zis nimica si, dupa ce am oprit la un hypermarket, ca sa luam si cele necesare gratarului, cand l-am vazut ca apare cu inghetata mea favorita, l-am iertat cu desavarsire... pe moment.

(Eu iubesc o singura inghetata, pe celelalte le urasc de moarte. Acum 22 de ani mancam si lapte cu zahar vanilat bagat la congelator, pe post de inghetata. Dupa revolutie am devenit sclifosita.)

Asaa.... Pe tot parcursul drumului R the hulk nu se mai oprea din alintari : "frumoasa mea", "draguta de ea",  "ce dor mi-a fost de tine", "ce ma bucur sa te conduc din nou". Alintarile erau adresate masinii desigur. Cand a remarcat privirea mea (nu de alta dar nu-mi place sa-mi guguleasca altul masina, ca se invata prost si dupa aia nu ma mai asculta) mi-a explicat ca intre el si masina s-a creat o legatura afectiva, reciproca si supertrainica inca de cand a adus-o de la Focsani. Mi-am adus aminte ca in doi ani de cand o conduc am alintat-o o singura data  cand i-am spus "hai draguto, mergi ca vantul si sa nu ma bagi in sant". Asta acum doua saptamani.

Acum 22 de ani n-as fi crezut ca voi avea vreodata masina mea personala. Nu ca nu mi-as fi dorit. Dar nu credeam ca voi reusi sa iau carnetul de sofer. Pe vremea aceea singura masina disponibila pe piata era Dacia si era in serie super limitata, de nu ajungeai sa achizitionezi asa ceva decat dupa ani de zile. Carnetul nu avea voie sa-l ia decat cine avea masina.

Probabil ca asta este motivul pentru care ajungi sa te atasezi de un lucru, de parca ar avea viata. Sa ajungi  chiar sa ai conversatii imaginare cu el si chiar sa-ti imaginezi ca afectiunea este reciproca...

Cheia magica

A cel mic a iesit ieri de la scoala super incantat. A primit de la un prieten un pliant care avea atasata o cheie de genul celor cu care se pornesc autoturismele. Mi-a facut capul calendar, citind din pliant bineinteles, despre cat de magnifica este masina respectiva. Partea a doua era ca trebuia sa mergem la reprezentanta si sa incercam cheia respectiva care, daca se potrivea, te intorceai cu masina respectiva acasa. Cum nu am parut deloc incantata de proiectele lui mi-a replicat ca o sa-i povesteasca si lui "tati" de magica oferta. I-am tot explicat ca sunt mult mai mari sansele ca sa nu se potriveasca cheia, pentru ca sunt puse in concurs doar 4 masini la o tara intreaga. Mi-a explicat, ca unui mare dobitoc, ca intelege perfect situatia dar ca el vrea totusi sa incerce. L-am intrebat cam ce ar vrea sa faca cu masina respectiva, eu sperand ca o sa fie constient ca nu o poate conduce el. A fost foarte hotarat sa vanda masina si sa puna banii la banca, eu ramanand chiar putin dezamagita, crezand ca mi-o va da mie...

G cel mare cand a venit de la scoala a fost si el foarte incantat de "marea ocazie oferita", desi un pic mai retinut decat fratele sau.

Astazi, A cel mic si tatal sau au mers sa probeze cheia magica ce, in mod absolut normal, nu s-a potrivit. A cel mic s-a facut si mai mic si mai negru decat este si i-a spus tatalui sau  "am vazut eu ca toate cheile sunt la fel ca a mea".

Pana acasa ii trecuse.

Acum 22 de ani as fi fost si eu incantata de cheia magica. Acum am imbatranit si am devenit mai sceptica.

Lectii pentru acasa

G cel mare ma innebuneste ca vrea sa se uite a doua oara la Shutter Island si eu, ca sa scap de el, ii fac pe plac. In sfarsit sunt linistita si pot face sinteza zilei.

In mare astazi A cel mic si-a propus sa ma innebuneasca de cap. S-a apucat de lectii pe la 1pm. Dupa 5 minute vine:   

 - Vrei sa ne jucam Twister?

 - Ai facut lectiile, il intreb eu severa. Se face mic si negru si pleaca cocosat de parca ar avea toate poverile lumii adunate intr-un sac la el pe spinare.

Eu mai am obiceiul sa vorbesc singura prin casa, dandu-mi tot felul de sfaturi bune. In doi timpi, A cel mic iar apare si ma intreaba angelic:

- M-ai chemat?

-Ai terminat lectiile, il intreb eu iar severa. El iar mic si cocosat pleaca la lectii. Ce-or avea, doamne, lectiile alea de nu vrea sa le faca? De obicei este foarte cuminte si le termina repede!

M-am apucat sa fac de mancare niste taitei cu ciuperci, busuioc si sos de rosii. Dupa jumatate de ora strig:

-Sa vii sa gusti din taitei sa vezi daca-ti plac.... (vaaaaaaaaajt pe langa mine postat in fata aragazului) cand termini lectiile! termin eu de strigat de parca n-ar fi langa mine. Ma uit urat la el si el strategic:

-Mmmm, ce bine miroase!

Asta e vrajeala curata pentru ca ciupercile nu sunt mancarea lui favorita.

-Nici n-are gust de ciuperci! exclama el.

-Du-te la lectii! il somez eu.

Pleaca voios de data asta, nu stiu care e motivul transformarii. Cred ca simte terenul slab. Dupa alte 10 minute care mi s-au parut secunde vine si-mi spune:

-Spune-mi si mie o propozitie cu "Va rog, imi puteti spune..."

-"Unde este iesirea", continui eu.

-N-ar fi mai bine sa intreb de gogoserie?

-Parca ai fi nemancat! Nu intrebi lumea pe strada "Unde este gogoserie, va rog frumos?". Scrie ce vrei! concluzionez eu, incercand sa par foarte calma si relaxata.

Dupa alte 2 minute:

-Spune-mi si mie o propozitie cu "Va rog, ma puteti directiona spre..."

-"Toaleta", continui eu.

-N-ar fi mai bine sa scriu gogoserie?

Deja simt ca scot flacari pe urechi si cam pe toate gaurile disponibile la vedere. Parca sunt in povestea "Castravetele" a lui Caragiale, de care tocmai mi-a adus aminte ieri prietena mea Ella.

-Scrie "cafenea" ii zic eu nerabdatoare. Auzi, ia scrie tu ce vrei si lasa-ma pe mine in pace ca si-asa nu tii cont de parerile mele.

Cand in final la ora 3pm terminase lectiile, eram franta de oboseala desi nu facusem mare lucru. Ma mai innebunise cu inca 20 de intrebari de al caror raspuns nici nu avea nevoie. Cand a intrat R the hulk pe usa, am rasuflat un pic usurata. Mi-am amintit ca trebuia sa trec pe la G cu semineul sa-i instalez o placa wireless. Am cautat disperata cd-ul de instalare si ma grabesc spre usa. A cel mic imi atine calea si ma intreaba vioi:

-Unde mergem?

-Eu ma duc la G.

-Si eu de ce nu vin?

-Ai de studiat la pian. Te spun lui Leeloo sa stii!

Pleaca amarat sa-si faca si lectiile la pian de care crezuse ca a scapat. Eu iau in fuga geanta, geaca si ies pe usa. Nu-mi vine sa cred ca am scapat asa de usor. De obicei are o gura..., parca e parlamentar pdl.

Cand am plecat de la G cu semineul era prea devreme ca sa-l iau pe G cel mare de la scoala. Dar am preferat sa ma duc sa stau in parcare o ora in fata scolii si sa ma joc la Blockers pe telefon.

Nu stiu ce-ar fi facut cea mai tanara ca mine cu 22 de ani. Ei ii placea sa faca lectii cu cei mici. Sunt prea obosita sa ma gandesc la ea. Ma tot chinui sa-mi spun ca nu sunt o mama denaturata, ca sunt doar obosita si stresata si ca am o mare nevoie de somn.

Enciclopedia interesanta

Azi mi-am luat Enciclopedia Britanica Universala, volumele 2 si 3. Din pacate primul volum trebuie sa-l mai caut. Cand am ajuns acasa  A cel mic a fost foarte entuziasmat,  l-a desigilat si a inceput sa citeasca. Cinci minute mai tarziu citea profund cu ochii inchisi si cu gura deschisa, stand intr-o pozitie total nefireasca in fotoliu. Probabil a considerat el ca este mai bine sa-l inhaleze pe gura, cumva. M-am uitat la el induiosata la culme, cum doarme linistit si fara griji, si am simtit fluturi in stomac de fericire ca-l am si ca pot sa-mi umplu privirea cu el.

Cea de acum 22 de ani l-ar fi sculat indignata ca a indraznit sa adoarma la o asa capodopera literara si l-ar fi obligat sa citeasca cu glas tare ca sa nu mai adoarma din nou.