joi, 24 iunie 2010

Puzzle

Nu stiu exact cand am realizat ca suntem cu totii niste puzzle-uri... Acum maxim 5 ani. Unii mai complicati, din mai multe piese, altii din mai putine. Unii reprezentam peisaje, altii desene animate, altii scene horror. Tot felul de puzzle-uri, nici unul nu-l vezi de doua ori. Chiar daca ti se pare, descoperi ca seamana dar are alta culoare. Sau poate nu are atat de multe piese.
Eu cand descopar un puzzle nou sunt teribil de entuziasmata. Imi plac la nebunie enigmele si cu cat puzzel-ul este mai greu de descifrat, cu atat mai mult ma incita. Niciodata nu reusesc sa duc un puzzle pana la capat pentru ca fiecare dintre noi are o parte pe care in ruptul capului n-o aratam la nimeni. Asa ca deseori ma multumesc cu putin. Si cateodata, putinul descoperit mi se pare atat de minunat ca nici nu-mi trebuie piese suplimentare, pentru ca ceea ce se intrevede ma fericeste destul cat sa vreau sa pastrez puzle-ul respectiv. Partea proasta este ca unele din ele se pierd.
Am intalnit in viata puzzle-uri care de la primele piese puse cap la cap am descoperit peisaje deprimante si alambicate din care nu am inteles nimica si care nu mi-au facut nici o placere. Sau altele erau mult prea complicate pentru mine si ma oboseau. Ei bine, la acelea nu ma mai obosesc sa caut piese pentru ca prefer sa le arunc. Nu are rost sa pastrezi un puzzle care nu-ti provoaca nici o senzatie de bine. Viata este scurta si puzzle-uri sunt cat cuprinde lumea.

11 comentarii:

Virtualkid spunea...

Viata mi-a demonstrat de mai multe ori ca este mai bine sa nu arunci aproape nimic, ci doar sa incerci "sa pui bine". Chiar daca nu pentru tine, ai toate sansele sa gasesti o intrebuintare, sa gasesti pe cineva caruia ii trbuie exact acel lucru.
Ocazie cu care poti sa faci o bucurie.

Canguru' spunea...

Eu tocmai ce am profitat de absenta Erikai si am aruncat toate puzzle-urile, erau peste 10. Cateva le facea cu ochii inchisi, majoritatea erau incomplete, cutiile nu mai existau... Sper sa nu ma omoare cand o observa!

minoki spunea...

Anaca, fata mea da filozoafa ai devenit , draguto!
O seara linistita!

Claudia spunea...

vitual kid, asa este. in viata nu-i bine sa arunci nimica. dar daca n-ai loc in dulap si ce vrei sa dai nu vrea nimeni, te mai si sacrifici.

canguraş, cred ca ti-o iei la intoarcerea Erikăi. eu in locul ei nu te-as lasa sa dormi linistit. cand eram mica nu aruncam nici o jucarie si stateam suparata zile in sir (saptamani chiar) daca imi arunca maica-mea cate o jucarie, fie ea si stricata.

minoki :)) fata draga, vremea asta intunecata si ploioasa e de vina. daca ar da macar cu niste tunete si fulgere ca sa-mi incarc bateriile ;)). te pup

angela tocilă spunea...

off topic, voiam să-ţi dau un link cu documentare: http://fymaaa.blogspot.com/ şi mai ales un film anume: anume:http://filmedocumentare.com/apa-misterul-cel-mare/... Sper să-ţi placă.

georgiana spunea...

mama, te-ai apucat de meditaţii transcedentale? nu te recunosc! cine te-o supărat? ce puzzle ţi-a dat bătăi de cap? ha? spune drept!

Claudia spunea...

angela, mersi fata, si eu cred ca o sa-mi placa. te pup

georgi, e un puzzle care ma scoate din minti. dar o sa-ti povestesc ;)

EllA spunea...

Bun subiect. Mai ales, dupa labirinturile mele. Daca incep sa deschid subiectul....cred ca o sa te plictisesti....

gigi spunea...

Hey...ce se intampla aici ...haideti sa dam un ton mai vesel....ce , mars funebru ne trebuie noua acum...

gigi spunea...

Angela...ala cu apa misterul cel mare e cam prostioara...nu s-au documentat aia deloc...au gresit 90% din afrimatii...daca nu ai incredere in mine o sa vin repede , repede si cu cateva argumente:)

Claudia spunea...

ella, tu posteaza despre... ca vedem noi

florin, da tu link la un mars funebru vesel si eu il pun :P