luni, 26 aprilie 2010

A patra zi

Astazi, cei 10 curcanei (sau curcanite sau si una si alta) au fost cam tristi. Initial am crezut ca sufera de dor de pui de gaina.
El Fugitivo a aratat ca este foarte consecvent si nu a incetat repetatele sale incercari de evadare. Daca la inceput ma ridicam la orice zgonot auzeam din directia lor, mai tarziu nu ma mai oboseam. Stiam ca El Fugitivo se da cu capul de "zidul" de carton in speranta ca probabil se va transforma in omul invizibil si-l va trece. Odata chiar i-a reusit manevra pentru ca a largit "zidul" de carton de cutia in care sunt ei cazati si l-am gasit plimbandu-se chiar la picioarele mele. Dar am intarit sistemul de siguranta si acum se aud constant "bubuiturile" loviturilor lui cu capul.
Motivul tristetii curcanilor l-am gasit in cele din urma cand mi-am pregatit o salata si m-am gandit ca nu e frumos sa mananc de una singura si ei sa se uite gales la mine. S-au repezit diperati sa manance putinul dat de mine de parca erau nemancati de cand se stiau. In consecinta le-am amestecat in mancarea lor obisnuita putina salata ca sa ii fac sa manace. Batalia de la Waterloo as putea numi momentul....

2 comentarii:

EllA spunea...

Vezi ca o sa ai niste curcani "batuti in cap" ... :))

Anca spunea...

pai asta e ideea. ca sa nu mai stie de ei cand o sa fie mari...