marți, 20 aprilie 2010

Noaptea tarziu

Am observat de ceva vreme (de vreo 10 ani de zile) ca cele mai perfecte momente pentru plimbare sunt noaptea pe malul marii. Si nu noaptea la ora 10... Noptile dupa ora 12 incolo... Si nu noptile de vara cand indiferent de ora, plaja marii este plina de turisti plimbareti nostalgici care vor sa fure cat mai mult posibil din timpul petrecut cu marea. Intotdeauna  mi-a placut si am iubit enorm sa ma duc la munte. Ii invidiez cu nerusinare pe cei care locuiesc acolo. Sa simt de dimineata pana seara si de seara pana dimineata mirosul de brad proaspat mi se pare un ideal. Dar cu toate acestea cea mai perfecta plimbare este pe malul marii dupa 12 noaptea. Sa stai pe malul marii noaptea, cu luna oglindita in apele ei, sa auzi cum marea freamata zgomotoasa datorita adierii vantului...Sa stai linistit fara o vorba, doar tu si marea... Ei bine asta mi se pare la fel de perfect. Daca ar fi sa aleg intre mare si munte nu stiu ce ar trebui sa aleg. Acum 22 de ani as fi ales, fara sa ma gandesc prea mult, muntele. Pe atunci uram marea pentru ca nu descoperisem placerea plimbarilor in timpul noptii cand aproape toata lumea doarme. Ora mea de somn, fixata tiranic de mine, era 10 seara. Mare pierdere! Pe care din pacate n-o voi recupera niciodata.

2 comentarii:

EllA spunea...

Tu ii invidiezi pe cei de la munte, iar ei te invidiaza pe tine. Cred ca ei te invidiaza, mai ales, pentru plimbarile pe care poti sa le faci in miez de noapte....

Anca spunea...

eh, o fi, nu stiu...