Fred (dupa o luna)

4 aprilie 2010

azi este pastele si avem din nou o veste proasta despre Fred. ieri nu a mancat deloc si nici azi nu a reusit nimeni sa-l convinga sa manance.are o lipsa de pofta de mancare de 4 zile, dar sa nu manance, asta nu s-a mai pomenit la Fred. partea si mai proasta este ca a slabit atat de tare ca i se vad coastele si sira spinarii.
am incercat sa-i dau din palma sa manance ca stiu ca asa nu prea refuza. am reusit sa-l fac sa manance un dumicat mic de drob. nu ne dam seama ce ar putea sa aiba...

5 aprilie 2010

R l-a dus pe Fred la doctor azi. in nici un caz nu s-a intors prea fericit de acolo pentru ca Fred se pare ca are o infectie toxica combinata si cu gastrita si nu stiu ce bacili. de fapt doctorul  i-a gasit atatea boli cate n-am avut eu in cei 40 de ani de viata. A trebuit sa stea R cu el in brate cat l-a tinut cu perfuzia cu glucoza si antibiotic. acuma trebuie dus la 6 ore sa-i faca alta perfuzie.

6 aprilie 2010

azi noapte pe la 3.30 ne-am dus cu Fred la alta perfuzie. de data asta a mers incredibil de greu, perfuzia fiind infundata. nici nu stiu cum a avut Fred atata rabdare sa stea linistit mai bine de o ora. vorba vine "linistit" pentru ca in tot acest timp a trebuit ca R sa-l tina in brate ca altfel isi scotea branula. la inceput nu stiu cum a reusit sa ne pacaleasca si fara sa ne dam seama i s-a uflat piciorul ca o paine. pe urma dai si cauta al loc de pus alta branula, noroc ca am cumparat mai multe. in piciorul accidentat, exclus de pus asa ceva, ca nu prea era loc. mi-am adus aminte cand G cel mare, era mic la vreun an, si s-a imbolnavit de bronsita astmatiforma si am stat internata cu el. la fel ii punea si lui branula, una mai involuata decat ce se gaseste acuma, si cum il chinuia cu gasirea venelor, de era sa lesin odata. cam asa senzatie am avut si acum. am simtit ca ma albesc la fata si-mi vine sa vomit. m-am asezat pe scaun si am inceput sa respir adanc, gandindu-ma ca tot ce nu le trebuie celor doi barbati este  o femeie lesinata. nu-mi vine sa vred cum de aveam starile alea de rau chiar daca nu era vorba de o fiinta umana. in orice caz, ma bucur ca nu mi-am ales meseria de doctor pentru ca mai mult ca sigur nu as fi facut fata. partea proasta este ca dupa atata chin pe  Fred, doctorul tot nu poate sa ne asigure ca se va face bine si va scapa. bietul Fred este slab mort si de mancat nu prea e vorba momentan. a inceput sa bea apa pe care o vomita imediat. parca suntem blestemati...

va urma