Ploaie si intrebari

Am plecat cu forte proaspete la tara la maica-mea, in speranta ca vom termina, in sfarsit, un amarat de zid, care va desavarsi marea camera a celor 100 de pui de gaina. Azi este mare sarbatoare si chipurile este una si foarte nashpa. Noi suntem de parere ca daca si-asa avem o singura zi pe saptamana cand reusim sa mergem la tara, atunci, daca cineva este acolo sus cu ochii pe noi, mai mult ca sigur ne va intelege si nu va trimite cele noua plagi (sau cate or fi) ale Egiptului. Pe drum, vremea se anunta destul de sarbatoreasca, desi meteorologii anuntau altceva. In momentul cand am ajuns la tara, insa, s-a pornit o ploaie, pe care in alte circumstanta, as fi receptionat-o cu mare bucurie si incantare. Nu prea ne-am dat noi batuti si nici nu ne-am deprimat prea tare, pentru ca ar mai fi fost inca multe altele de facut, oricum. Ne-am vazut mai departe de treaba, mancare, cafea etc, in speranta ca ploaia, fiind una mai mult varateca, nu va tine prea mult.

 Ei bine, daca isi imagineaza cineva ca ploaia s-a oprit doar pentru ca cineva acolo sus ne iubeste, nu-si imagineaza bine. A plouat pana pe la 5 dupa-masa si la 6 am plecat noi. Acuma stau si ma intreb:

1. Oare e cineva acolo sus care ne-a trimis special ploaia ca sa nu putem face pacate muncind?

2. E cineva acolo sus care nu ne iubeste si care, vazand ca vrem sa ne impotrivim sortii, ne-a trimis ploaia doar ca se ne faca in ciuda?

3. N-am fost noi destul de pozitivi si, in speranta ca ploaia nu va veni, prin gandurile noastre am facut sa vina de fapt ploaia? (in cazul asta suntem puternici rau)

4. Oare tipa care a trecut pe langa noi, intr-o depasire nervoasa, si cu degetul din mijloc fluturandu-l pe langa noi, ne-a blestemat, ea fiind o persoana mult mai pozitiva decat noi?

As putea sa mai continui cu intrebarile...

La intoarcere am revazut curcubeul superb de duminica trecuta (in schimbul ploii cred).