Cum ne-am intors in Constanta, am poposit la barul soacrei mele ca sa dau pe gat paharul de Alexandrion. Am crezut ca v-a fi simplu. Ei bine a fost tare greu. Puteam mai bine sa-mi var o ranga de metal pe gat, decat sa torn licoarea aia. Am crezut ca-mi ia foc gatul instantaneu si am sa mor sufocata pe loc. Si nu bausem nici jumatate. Cu chiu cu vai l-am dovedit si senzatia imediat urmatoare a fost ca sunt intr-un bazin mare cu apa. Unul de vreo 3 metri si eu stau pe fundul lui. M-am minunat apoi de ciudata senzatie de hlizeala care m-a apucat. Imi venea sa rad ca o idioata, sau dupa cum are sotul meu o vorba foarte spirituala, "rade ca proasta la _ula". Ei bine simteam ca daca vine Cap De Mort sa ma lupt cu el, voi scoate sabia Gryfindorilor, nu se stie de unde, in doi timpi si trei miscari. Asa ca i-am spus foarte hotarata lui R the Hulk:
- Ma duc acasa pe jos!
Nu va imaginati ca stau la cine stie ce distanta de soacra-mea, ca e cam 1 km intre casa ei si a noastra.
R s-a uitat la mine curios, intrebandu-se probabil ce-oi avea in cap si ma intreaba:
-Esti bine? Esti sigura ca te descurci?
-Foarte sigura, zic eu, si plec spre poarta fara sa ma clatin, trebuie sa spun cu mandrie. Cand am ajuns in strada, am inspirat puternic si am simtit ca daca ma va calca cineva cu masina, probabil masina se va face zob. Am pornit hotarata spre casa, cu sabotii mei cu tocuri de 10 troncanind puternic (parca prea puternic dar nu aveam ce face) pe asfalt.
Daca a sperat cineva ca pana acasa am avut cine stie ce peripetii si cine stie ce mi s-a mai intamplat, ei bine nu a fost asa. Am ajuns acasa fara probleme, pe strada nefiind tipenie de om si deci cred ca nimeni nu si-a dat seama de cat de beata sunt.
Acasa insa am clacat serios. I-am spus lui R ca trebuie neaparat sa dorm macar o ora, mai ales ca aveam o groaza de drum de facut si nu vroiam sa ajunga santurile sa mi se para foarte atragatoare ca sa dorm in ele. Asa ca mi-am pus ceasul sa sune si am adormit o ora.
Cand m-am trezit, ma simteam un pic mai lucida. M-am imbracat cu ce am apucat, mi-am pus ochelarii de soare ca nu mai aveam chef de machiaje, mai ales ca nu stiu ce ar fi iesit, mi-am pus niste tenisi in picioare, am luat declaratiile care trebuiai depuse prin tot orasul si am iesit sfidatoare pe usa.
Norocul meu, afara era soare, cald si vremea chiar te indemna la o plimbare usoara prin oras.
Va urma (ca am obosit doar cand mi-am adus aminte)
Postări
8 comentarii:
Ia uite unde zăcea beţivanca noastră! Într-un păhărel de Alexandrion :)) Fată, ai nevoie de antrenament, e clar. Tre' să vii în Ardeal la o stagiatură cu pălincă, un fel de team building :D
tampitu ala a uitat sa-i spuna ca masajul trebuia facut de la imbatare pana la trezire. Oricum cred ca asa a facut-o sa renunte la tocuri
angela, fata draga, de-abia astept un team building cu profil palinca. ca eu chiar m-am prostit cu visinata aia care mare lucru de alcool nu are in ea (ca doar e facuta de mine). clar am nevoie de experienta in domeniu :)). mai ales ca eu cred ca la fiecare durere de sale trebuie sa fac o cura din asta (nu-l sun sa-l intreb cum sta treaba de fapt ;)) )
viorel, nu renunt la tocuri nici batuta. odata cu renuntarea la tocuri inseamna sa ma dau invinsa in fata batranetii. asa ca tocuri pana cad la datorie ;)
Hai bai Ancutzo, tu chiar ma dezamagesti! Pune mana de te antreneaza c'a venit vara si doar nu'ti imaginezi c'om sta pe plaja cu apa plata si lamaie... Cand pleci in team building la Angela, suna un prieten! ;)
georgi fata, ma antrenez eu dar o iau din aproape in aproape ca din cate am auzit eu palinca este data naibii de tare ;)) (facem echipa ;) vedem cati se strang )
Fetelor : ma bucura sa vad atata avant revolutionar si atata cautare spre o intelegere profunda a fenomenului (nu uitati sa cereti parerea varsatorilor profesionisti,totusi ), si nu uitati de "Campofrio cuptor cu lemne"!
viorel, cred ca "varsatorii profesionisti" au o parere buna despre mai tot ce curge si are marea calitate sa aiba alcool ;P
Adevar graiesti! Pacea cu tine !
Trimiteți un comentariu