Deci am pornit in marea mea calatorie de a cuceri lumea pe jos. De data asta fara bocanitoarele mele ca nu intentionam sa raman cu gleznele scrantite. Usoara ca un fulg, aveam cu mine doar cateva declaratii la subrat si geanta mea cu de toate, inclusiv doua celulare care unul din ele era un fel de linie privata intre mine si R the Hulk. Aveam cam patru drumuri de facut si mi-am facut repede un itinerariu gen Mio. Am virat usor la dreapta si dupa 50 de metri am virat usor la stanga si de aici am mers inainte ca albina 7 statii (nu stiu cati km sunt asa ca voi masura distanta parcursa in statii). Am poposit la AJOFM Constanta care are sediull in apropierea lacului Tabacarie. Am plecat de acolo foarte bine dispusa de timpul scos... 40 de minute. Deja mi-era teama ca o sa ajung prea repede acasa in ritmul asrta. Nu eram deloc obosita, cred ca efectul Alexandrion-ului nu trecuse inca. De aici trebuia sa virez usor la dreapta ca sa o iau pe langa stadion si sa ajung la ITM Constanta. De data asta am mers 5 statii si din cauza ca se incalzise si am mers mai mult la deal, calatoria mi s-a parut mult mai obositoare. Adevarul este ca drumul pana la AJOFM l-am facut la vale. Eram deja cam obosita si ma tenta serios sa ma urc in taxi sau macar sa-l sun pe R. Rau am facut ca nu mi-a urmat instinctul . Am luat-o in sens invers o statie ca sa ajung la CJASS sa bag declaratia in urna dupa care drumul era spre casa. Cand am plecat si de acolo, ma simteam ingrozitor deja, ma dureau picioarele de-mi venea sa dorm pe strada ca betivanii. Cum aveam ochelari de soare din aia ieftini, nu vedeam foarte bine prin ei. Il sun pe R si nu-mi raspunde. O sun pe nepoata-mea ca sa ma tina de vorba pana ma suna R si o iau printre stradute, pe calea cea mai scurta posibil pe care mi-am format-o in minte.
Stradutele de la CJASS pana la Casa de Cultura (de unde intentionam sa iau ceva, orice sa ma duca acasa, daca nu ma suna R) sunt destul de pustii. Ceasul era in jur de ora 3 dupa-masa. Cum mergeam eu asa vesela palavragind cu nepoata-mea, vad in departare doi indivizi, unul nesemnificativ si celalat usor solid, sau mai mult grasut as spune, cu o pereche de ochelari de soare care ii dadeau un aer mafiot. Am vrut sa fac cale intoarsa, nu stiu de ce, ca de obicei nu ma intimidez eu asa usor. Probabil am simtit ca nu fac fata sa afisez indiferenta mea, cand trec pe langa grupuri puse pe fluieraturi si glume proaste Numai ca nu aveam decat sa ma intorc inapoi vreo 100 de metri ca sa o iau pe alta strada. Prea obositor! Am zis ca n-are ce sa mi se intample ziua in amiaza mare si aratand ca vai de mine cum aratam. Ghinionul meu, nepoata-mea a trebuit sa inchida telefonul si deodata parca mi s-a parut ca sunt din cale-afara de singura. Am incercat sa par foarte degajata si m-am bucurat serios ca am ochelarii de soare. Cand au trecut prin dreptul meu, eu facandu-ma ca ploua, nu stiu ce-i vine celui cu aer mafiot si se posteaza in fata mea si zice:
-Hai cu mine sa bei o cafea.
Probabil se vedea cu ochiu liber ca am nevoie de 10 cafele nu una.
-Imi pare rau, ma grabesc, nu am timp, zic eu incercand sa par degajata, mai ales ca inca nu ma dumirisem cat de agresiv este. Celalalt o luase usor inainte. Dau sa trec mai departe dar nu ma lasa.
-Pai daca n-ai timp acuma poate altadata.
-Mda, nu cred ca sotul meu sa fie de acord sa beau cafea cu straini, ii zic eu parand sa ma amuze situatia si fluturandu-i inelul degetar pe sub nas, desi in realitate m-am infuriat ca nu am la mine un spray din ala cu piper, ca mereu zic sa-mi cumpar unu'.
-Pai pe mine ma cheama M si lucrez la firma de paza si protectie X.
Hm, ma gandesc eu, asta e firma unde prietena mea are contract la ea. Las ca-i zic eu ei cu cine are de-a face.
-Bine, conchid eu, tot intrebandu-ma cum o vrea sa dea de mine daca sunt de acord sa beau cafea cu el. O lasam pe altadata.
-Uite, iti dau numarul meu de telefon.
La faza asta chiar m-am amuzat la gandul ca poate sa-si imagineze ca chiar o sa-l sun. Deja parca eram un pic mai relaxata, ca ma gandeam ca-mi da numarul si n-are decat sa astepte sa-l sun eu dupa aia. HA!
Scot eu telefonul, intrebandu-ma daca nu cumva vrea sa ma faca sa-l scot la iveala ca sa mi-l fure. Ii trec numarul acolo, dupa care imi vara telefonul lui sub nas:
-Acuma trece-l pe-al tau...
La faza asta chiar mi-a venit sa plang. Unde naibilui sa fug? Sa-i dau numarul lui R ? Dar daca ma verifica si vede ca mi-am batut joc de el si se enerveaza? Ma uit in jur si nici tipenie de om, ca sa nu mai spun ca oricat de bataioasa ma consider eu, in halul de obosita si deprimata cum eram nu credeam ca fac fata vreunei violente de vre-un fel. Toate astea imi circulau in cap in timp ce ma faceam ca mi-am uitat numarul. In final il trec acolo si cu mana trenurand ii dau telefonul inapoi.
Marele galant mafiot, imi ia mana si mi-o pupa (nush ce-o fi fost in capul lui cand a facut asta) imi zice saru' mana si pleaca mai departe victorios. Mare proasta ca nu mi-am dat seama ca nu ma verifica!
Suna chiar in momentul ala R si eu cu o voce pierita ii zic sa vina sa ma ia de la Casa de Cultura. N-am putut sa-i povestesc nimica ca nu vroiam sa plang la telefon si sa-l vad ca face vre-un accident gonind spre mine. Imi zice laconic ca e la Metro si ca e mare coada acolo si ca mai mult ca sigur ajung acasa inainte sa ajunga el la mine. Ei bine, la faza asta chiar m-am suparat. S-a dus si mama Alexandrion-ului din capul meu, ca eram mai lucida ca niciodata. Eu stiu ca sunt alte neveste care vin barbatii lor in patru labe dupa ele. Numai eu sunt idioata, tampita si pe drum mi-am mai gasit o groaza de alte epitete pe care am considerat eu ca ma reprezinta. Si inca altele care am considerat ca il reprezinta pe el. Eu sunt in pericol de moarte si el sta la coada la Metro... Si de draci am mers pe jos acasa ca mi-era frica sa ma urc si in taxi si in autobuz, alte 5 statii.
Pana sa ajung acasa "Mafiotul" m-a sunat intrebandu-ma grijuliu daca am ajuns acasa cu bine. Dupa care mi-a zis ca ma iubeste si ca sa-l sun a doua zi cand vreau sa beau cafea.
Cand am ajuns acasa, nu i-am spus nimica lui R. Nici n-am vorbit cu el. Eram prea suparata pe el, pentru ca daca m-ar fi sunat din prima poate toata treaba nu s-ar fi intamplat. Dar nuuuuuuuuu.... el ma suna dupa juma de ora cand puteam sa fiu moarta, casapita si aruncata in vreun tomberon.
Marea mea aventura a trebuit sa i-o povestesc dupa o saptamana, cand eram exasperata de telefoanele "Mafiotului" caruia ii explicasem ca nu o sa ies la cafea cu el ca n-am timp. Dupa care la telefon a inceput sa raspunda R. Din momentul ala n-a mai sunat desi R a zis doar "Alo , Alo".
Am omis intetionat sa povestesc faza de cum a reactionat R cand i-am povestit aventurile mele "La pas prin orasul Constanta". Dar voi mentiona ca am fost pedepsita sa nu mai ies singura din casa trei luni si la ora 10 seara era musai sa fiu predata cu semnatura.
Si voi mai mentiona ca atunci cand am plecat de acasa gatita nap, pe toace cat de mari posibil pentru mine, niciodata nu a incercat sa ma agate cineva vreodata. Asa ca nu-mi explic...
Postări
