A opta zi

Astazi i-am cantarit. Asa am aflat ca am trei curcanite si 7 curcanei. Cea mai mica are 135gr si cel mai mare are 187gr. Criteriul ar fi ca ele au la o spatamana pana in 150gr, iar ei pana in 180gr.

Numaratoarea inversa a inceput. Deja i-am tinut prea mult mi se pare. Toti au invatat sa zboare si probabil ca le voi taia aripile inainte sa-i duc la tara. Toata constructia incropita de noi este acoperita cu un capac cu aerisire, ca sa nu se sufoce, dar nici sa nu-mi plece la plimbare prin casa. Nu stiu cum se face ca aseara incapeau printre elementii caloriferului (cam greu e adevarat) si azi (slava domnului) nu mai au loc pe acolo. De fapt toata cutia pare mai mica la cat de mari au crescut intr-o saptamana.

Azi au mancat de patru ori mai mult decat ieri, asa ca probabil ca nu am de ce sa-mi fac grija de ce spun gurile rele, ca la curcani trebuie sa le bagi mancarea pe gat fiindca nu vor sa manance. Le-am dat niste patrunjel astazi, de variatie si pur si simplu s-au batut pe el si au facut o intreaga furtuna in cutia aia in timp ce se fugareau unii pe altii ca sa-si fure frunzele din cioc.

Adevarul este ca m-am cam atasat de ei. Scot niste sunete asa de dragute...

A saptea zi

Nimica nou cu exceptia ca acuma curcaneii vin la mangaiat de parca ar fi pisici. Sper sa nu se transforme...

P.S. Se pare ca m-am inselat. Cutia in care tin curcaneii se afla langa calorifer. Tocmai au invatat sa intre pe langa elementii caloriferului si sa evadeze pe acolo... Cred ca acuma ma pedepsesc pentru ca i-am facut prosti...

Pasarele

Super melodie! Dar cel mai interesant mi s-a parut faptul ca mereu am vrut sa fac ce face el in videoclip. Tot nu mi-a trecut... De ascultat mai bine in masina...

Vis extraterestru

A cel mic a fost foarte bine dispus azi dimineata. Cand s-a intors de la scoala am aflat si de ce.
- Mami, aseara am visat ca ne-am teleportat pe o alta planeta!
Hm, ma gandesc eu, pare interesant.
-Si, cum e pe acolo?
-Mami, ne-am teleportat direct intr-un apartament. Era asa de frumos acolo, erau camerele foare mari si noi nu aveam paturi suprapuse. Aveam doua paturi foarte mari cu trei perne si cearsafuri albe, albe.
Deja ma gandeam ca A precis isi doreste sa taiem patul de sus, sa-l punem jos si sa-i pun cearsafuri albe, albe.
-Si aveam playstation-ul la noi in camera si aveam un televizor mare ca ala din sufragerie.
-Hm, marai eu cam neincrezatoare.
-M-a dezamagit un pic pentru ca n-aveam in camera calculator.
Aici m-a lasat masca, pentru ca ei au oricum fiecare calculator. Incep chiar sa cred ca a visat asa ceva si devin un pic mai interesata.
-Pai si noi nu aveam camera?
-Ba da, mami. Si la fiecare camera aveam cate o baie a ei personala.
-Si camera mea cum era?
-Camera ta avea un pat imens, cu foarte multe plapumi de mai multe culori si de diverse forme. Si avea niste manere de metal cu foarte multe butoane. Nu-ti trebuia telecomanda. Si tati dormea.
Aici sunt chiar satisfacuta. De-abia astept sa-i povestesc lui R the hulk cum fii-su il viseaza dormind.
-Si eu ce faceam?
-Tu erai la calculator, imi spune el zambind. In schimb aveati in camera un televizor mult mai mare ca al nostru si era gri.
Aici iar sunt la egalitate cu R.
-Am fost un pic dezamagit ca tu aveai calculator in camera si noi nu!
-Dar ar trebui sa fii fericit ca aveai playstation-ul. Altii copii n-au...
-Mami, da' eram singuri pe planeta..
Deja ma intreb daca nu ar trebui sa ma ingrijoreze visul lui.
-Cum puiu, eram singuri pe planeta?
-Da, eram singuri si eram putin ingrijorat ca nu era nici un magazin. Oare de unde puteam lua mancare? Si eram ingrijorat si cu respiratul. Ca nu stiu cum respiram ca nu erau copaci sau iarba sau flori. Si cerul era portocaliu.
Mai sa fie, portocaliul imi placea tare mult intr-o perioada, pana sa-i gaseasca astia motiv politic!
-Cred ca era vreo cupola sub care exista oxigen, il incurajez eu.
-Probabil, incuviinteaza A. Si aveam o camera cu foarte multe scaune pe care daca apasai pe buton se invartea si aparea un televizor IMENS!
Eu sunt foarte multuminta cu televizoarele pe care le avem.Nu inteleg ce cusur le gaseste el.
-Dar erau niste joystick-uri foarte mici cu foarte multe butoane. Imi pare rau ca n-am apucat sa explorez si scara care urca. Ca aveam in casa o scara. Eu ca un fraier am iesit afara. Ca de unde sa stiu eu ca o sa se termine. Si strada pe care ieseai, daca mergeai tot inainte, ajungeai iar acasa.
-Adica era o planeta asa mica?
-Cred ca era o planeta mica, incuviinteaza el. A fost un vis asa de frumos, mami.
Mda, partea asta nu prea ma fericeste. Singura concluzie la care am ajuns este ca A cel mic vrea mult mai multe de la viata decat i-am oferit noi pana acum.

A sasea zi

Noaptea trecuta pe la 2 imi cam picau ochii in gura de somn. De obicei nu prea ma culc asa de devreme, dar nu stiu ce aveam. Cand m-am hotarat sa ma culc, am realizat ca am un curcan reclamagiu. Piuia nene de ziceai ca-l taie cineva! Ma duc la ei sa vad ce se intampla. Ca prin farmec se face liniste si cand i-am verificat erau pusi pe somn. Stau eu vreo doua minute si ne holbam unii la altii, dupa care plec. Peste nici 5 minute iar incepe piuiala. Iar ma duc, de data asta maresc pasul ca sa-l prind pe impricinat. Nici vorba sa reusesc, si iar ne uitam unii la altii, 5 minute de data asta. Ei, mama voastra, ca doar nu vreti sa ma culc langa voi aici! Plec iar, de data asta hotarata sa nu ma mai intorc. Piuitul iar incepe si imi pun perna pe cap. N-are decat...

Azi dimineata m-am dus cam cu grija la ei. Erau bine mersi, voiosi foc. Si ca sa-mi faca o surpriza, patru dintre ei s-au fortat in zidul de carton si au reusit sa evadeze. M-am trezit cu ei in mijlocul sufrageriei, mandri de ei nevoie mare!

Duminica... unde esti?
P.S. Am descoperit reclamagiul in seara asta. Toti dormeau si numai el piuia cat il tinea gura, in pozitie sezand. L-am luat in brate si a tacut ca prin farmec. Nu stiu daca are vreo legatura cu reclamagiul dar, 10 minute mai tarziu, pe cand imi admiram productia avicola, am descoperit ca unul din ei avea o pana smulsa si avea o ditamai pata mare de sange pe aripa.... Asadar incep bataile pentru cine-i seful!

Sfatul unui barbat serios

Nu stiu cati dintre voi isi fac cumparaturile la Carrefour dar va este folositor sa fiti preveniti. E ceva ce mi s-a intamplat mie la Carrefour si vi s-ar putea intampla si voua. Escrocheria functioneaza in urmatorul fel: Doua pustoaice bune, de 18 ani, se apropie de masina in timp ce incarcati cumparaturile in portbagaj. Amandoua incep sa stearga parbrizul de la masina cu o carpa in timp ce sanii le atarna afara  din tricouri. Este imposibil sa nu te uiti. Cand le multumesti si le oferi niste bani, ele te roaga ca in loc de asta sa le duci la un alt magazin Carrefour. Accepti si ele suie pe bancheta din spate. Pe drum incep sa faca sex una cu alta. Dupa un timp una dintre ele trece in fata si incepe sa iti faca sex oral. In acest timp cealalta iti fura portofelul!!! Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti deoarece mie mi s-a intamplat lunea trecuta, miercuri, de doua ori joi, sambata si din nou ieri... Acum ma duc din nou.

 

Acesta este un banc. Orice asemanare cu persoane cunoscute este pur intamplatoare. =)) 

A cincea zi

Mda, concluzia finala ar trebui sa fie ca cei 10 curcani ai mei sunt reincarnarea personajelor din filmul "The Men Who Stare at Goats". Dar ma bucur ca le-a revenit apetitul si observ cu multa placere ca au si crescut. Asta facand comparatie la cat erau de mici cand i-am adus in prima zi. Dar... mai sunt 5 zile, interminabile as putea spune...

La scoala

Azi m-am trezit la fel de bosumflata cum ma trezesc in fiecare luni. Nu stiu daca se trezente cineva altfel... Dar azi era si randul meu sa-l duc pe A cel mic la scoala. Din cauza ca dimineata da pe AXN Survivor si azi dimineata era un vot foarte hotarator pe are amandoi vroiam sa-l aflam, am plecat putin mai tarziu (cu vreo 5 minute de fapt). Cand am intrat in masina, am vazut la ceasul de bord ca este cam tarziu. Adica mai aveam 5 minute pana la ora 8 si A cel mic mi-a spus consolator "lasa mami , ca stii ca ceasul asta este cu 3 minute inainte". Asta asa era, si eu de obicei fac pana la scoala 7 minute. Asta daca nu intervine cine stie ce ambuscada de masini. Traseul meu spre scoala este unul pe care l-am cautat multa vreme pana l-am gasit. Nu este in nici un caz drumul direct si principal pentru ca pe acela am facut intotdeauna cel putin 20 de minute, ceea ce este exclus pentru mine. Asa ca ... am ajuns la giratoriu de care am trecut fara probleme virand stanga cu destul de multa viteza cand ... un dobitoc s-a gasit sa treaca strada in viteza cu niste chei in mana. Cum parea destul de disperat, nu l-am boscorodit ca si-asa eram de-abia la inceput. In continuare aveam strada destul de libera si am luat putina viteza dar nu foarte mare pentru ca urma sa fac dreapta pe o strada (care n-am stiut niciodata cum se cheama) paralela cu strada care ma duce la scoala. Aceasta strada este atat de magica pentru ca merg usor la vale si nimic nu-mi sta in cale nefiind cine stie ce strada principala si lumea nu prea stie de ea. Cand sa fac dreapta, observ ca o masina e pe interzis si nu prea am loc. Mai tare m-am enervat ca la volan era o babatie acra si ciufulita, cu buze subtiri date cu ruj rosu strident si care cerea pumni, nu palme. Ma uit furioasa la ea si ea la mine de parca (sunt vaca, tampita, idioata ce sa ma fac) si melodia de pe cd ma incuraja "It is War, get up and fight" (http://jurnalulfemeiide40deani.blogspot.com/2010/04/muzica-de-binedispunere.html). In mod normal, daca nu ma grabeam, ma asezam in fata ei si stateam acolo si o ora daca era nevoie si n-o lasam sa plece. M-am strecurat la milmetru pe langa ea dorindu-mi sa fi avut ceva oua ca sa i le arunc pe geam. De aici maresc viteza si din departare vad o alta masina care dadea cu spatele pe toata strada. Mai mari draci am avut cand am vazut ca la volan era tot o femeie, dar una din aia nesimtita care are impresia ca toata strada e a ei si numai a ei. Cel mai mult ma deranjeaza ca astea ne fac reclama proasta la toate. Reusesc sa trec si de Fulga aia si ma indrept victorioasa spre semafor care e rosu. Dar de aici nu mai am mult. Ma gandesc ca daca s-a terminat melodia lui Sick Puppies inseamna ca n-am facut prea mult, asta pentru ca in tot acest timp nu ma uit la ceas. Trec de semafor si o iau strategic prin spatele scolii fiindca in fata este precis purcoi de masini toate venite sa aduca copii la scoala. Cand opresc sa se dea A cel mic jos din masina, ceasul arata 8.01. Sunt fericita ca asta inseamna ca am venit cu 2 minute mai devreme.

Regula de aur a scolii este ca cine vine dupa ora 8 nu mai are ce cauta in scoala pana la pauza. Altadata l-am luat pe A cel mic inapoi acasa si i-am dat de la mine putere o zi de vacanta...

A patra zi

Astazi, cei 10 curcanei (sau curcanite sau si una si alta) au fost cam tristi. Initial am crezut ca sufera de dor de pui de gaina.

El Fugitivo a aratat ca este foarte consecvent si nu a incetat repetatele sale incercari de evadare. Daca la inceput ma ridicam la orice zgonot auzeam din directia lor, mai tarziu nu ma mai oboseam. Stiam ca El Fugitivo se da cu capul de "zidul" de carton in speranta ca probabil se va transforma in omul invizibil si-l va trece. Odata chiar i-a reusit manevra pentru ca a largit "zidul" de carton de cutia in care sunt ei cazati si l-am gasit plimbandu-se chiar la picioarele mele. Dar am intarit sistemul de siguranta si acum se aud constant "bubuiturile" loviturilor lui cu capul.

Motivul tristetii curcanilor l-am gasit in cele din urma cand mi-am pregatit o salata si m-am gandit ca nu e frumos sa mananc de una singura si ei sa se uite gales la mine. S-au repezit diperati sa manance putinul dat de mine de parca erau nemancati de cand se stiau. In consecinta le-am amestecat in mancarea lor obisnuita putina salata ca sa ii fac sa manace. Batalia de la Waterloo as putea numi momentul....

Remember

Am descoperit la programul de la Dance-Mat-ul meu melodia asta

Mi-a placut intotdeauna de Britanny Murphy si mi-a parut foarte rau ca a murit prosteste ca si Heath Ledger. In schimb n-am stiut ca are veleitati si de cantareata. Videoclipul m-a surptins in mod placut, ceea ce ma face sa regret si mai mult moartea ei. O voce superba care e mare pacat ca nu a fost auzita mai des.

A treia zi

In aceasta a treia zi de cand am musafirii avicoli, deja simt ca nu mai rezist. De dimineata unul din curcanei a vrut sa arate el ce mare si tare este si a sarit din cutie incepand sa se plimbe prin toata sufrageria mea. Cum azi e zi de mers la tara, l-am pus la loc si am pus deasupra si capacul de carton. Deorarece puii de gaina sunt foarte bine mersi, inclusiv sontorogul, ne-am hotarat noi ca cei 10 curcanei au absolvit cu brio examenul de invarare a manca si bea de unii singuri. Asa ca cei cinci puisori au luat drumul nostru pentru a se intalni cu cei 97 de frati de suferinta ai lor. Curcaneii au ramas deci singuri, pe cont propriu, asta nu inainte de a le asigura mancare si apa ca sa nu ne duca lipsa prea tare. Am avut o inspiratie de moment totusi ca sa inchid usile camerei in care stateau cazati. 6 ore mai tarziu cand ne-am intors de la tara, am deschis cu destul de multa teama usa sufrageriei. Bineinteles ca doi curcanei se plimbau nestingheriti in jurul cutiei unde ceilalti 8 stateau frustrati ca nu pot evada si ei. Dupa ce i-am aruncat suparata pe cei doi evadati, R the hulk a incropit repede un gard mai inalt pentru evitarea oricarei evadari ulterioare. El Fugitivo bineinteles ca nu s-a lasat si a mai incercat sa sara de vreo cateva ori, dandu-se cu capul de noul gard. Concluzia ar fi: curcanii invata foarte greu cate ceva si sunt mai incapatanati decat catarii.

Lacramioare

Azi am avut cea mai perfecta trezire pe anul asta. Eu dorm de obicei cu o chestie pe ochi, pentru ca nu suport lumina. De obicei nu suport nici zgomotele dar, am descoperit in ultimile doua saptamani, ca daca vecinul vrea sa dea gauri in perete zi de zi, incep sa ma obisnuiesc si sa tratez zgomotul repectiv cu indiferenta. Asa ca azi dimineata am simtit un miros delicios de lacramioare si mi-am imaginat ca visez. Si in vis cautam sa le gasesc.  Dar cum mirosul devenea din ce in ce mai pronuntat, m-am trezit si mi-am ridicat bentita pentru ochi si am observat ca la nasul meu, dragul R the hulk imi flutura un buchet de lacramioare. Cum lacramioarele sunt florile mele preferate dintre toate florile din lume, nu cred ca as putea sa ma gandesc la un mod de trezire mai frumos ca asta. Mi-as dori sa ma pot trezi in felul asta in fiecare dimineata. Anca de acum 22 de ani ar fi de acord cu mine de data asta.

Lacramioare proaspete si parfumate pentru toata lumea!

A doua zi

Azi a fost o zi mult mai buna din punct de vedere curcanesc si nu numai. N-am mentionat in Prima Zi ca am de fapt si 5 pui de gaina. Cum eram destul de ingrijorata ca Ella va avea o parere destul de... hm ... contradictorie cu parerea mea, am evitat mentionarea sus-numitilor pui de gaina tip Broiler.

 Asa... unul din cei cinci pui de gaina avea o mica problema. Statea in pozitia spagat si am fost asigurata ca nu va mai apuca prea multe zile. In consecinta, cam din aceasta cauza m-am hotarat sa-l gazduiesc si pe el, dar pentru ca sa nu stea chiar singur, am mai luat alti patru pui sanatosi ca sa-i tina companie. Acuma sunt foarte fericita ca i s-au indreptat picioarele si, daca n-ar fi avut o mica pata neagra pe spate, nici nu l-as mai deosebi de ceilalti. Nu stiu care a fost fenomenul de si-a revenit, dar oricum nu mai conteaza.

Curcanii au dovedit pana la urma ca le-a venit mintea la cap si au inceput sa manance. Bineinteles ca la inceput le-am aplicat metode de convingere. Adica apucam un curcan cu mana stanga si, cum sunt si foarte priceputa, tot cu mana stanga ii tineam ciocul deschis. Iar cu mana dreapta ii indesam cu multa convingere mancarea pe gat. Cand trebuie sa faci cuiva un bine, parerea mea este ca trebuie sa-l fortezi sa priceapa asta. Mai tarziu am descoperit alta metoda de convingere: ou fiert dat pe razatoare si amestecat cu mancarea. Am ajuns astfel la concluzia ca nu mananca pentru ca de fapt nu le place mancarea. Oua in schimb ar fi mancat cate unul pentru fiecare daca eram destul de nebuna ca sa le dau.

Cum in prima zi curcanii pareau dispusi sa manance orice in afara de mancare, asta implicand colegii lor pui, m-am hotarat sa-i separ. Asa ca noaptea trecuta curcanii nu au stat impreuna cu puii. Dar cum astazi, dupa ce au realizat ce trebuie sa manance de fapt, curcanii si-au petrecut ziua impreuna cu puii de gaina. Au invatat foarte multe de la acestia, dovedind ca de fapt chiar daca nu stiu ei nimica sunt dispusi sa invete lucruri noi. Asa ca n-am mai fost nevoita sa le dau apa cu siringa pentru ca au priceput in final ca pot bea si singuri.

Sf Gheorghe

Dupa cum bine se stie Sfantul Gheorghe este un mare viteaz care a indraznit sa infrunte un balaur si l-a ucis. In consecinta, toti cei ce sunt asa de viteji sa se numeasca precum el, sunt sarbatoriti toti la un loc. Sa traiasca toti cei ce poarta acest nume, sau alternative, si sa fie mult mai sanatosi decat au fost pana acum. Dar mai ales cei doi atat de dragi mie, va iubesc mult de tot!

Prima zi

De astazi gazduiesc la mine acasa 10 curcani. Sunt foarte mici, pufosi si dragalasi, asta din cauza ca au doar o zi. Sau doua probabil... Fiind 10 curcani m-am hotarat sa-i gazduiesc 10 zile ca sa fie cu noroc. A fost un impuls de moment al lui R the hulk asa ca, dupa cum bine am mentionat si alta data ca la mine in casa canta cocosul, m-am resemnat. In 8+14 ani de cand ne cunoastem, am invatat un lucru foarte intelept: Fato, nu te lupta cu morile de vant! Deocamdata nu-mi pare rau pentru ca momentan ne jucam cu ei de parca ar fi jucarii. Dar... am ajuns la o concluzie : curcanii sunt de un milion de ori mai prosti decat puii de gaina. Puii de gaina manaca si beau apa fara sa trebuiasca sa le predai lectii speciale. La puii de curcan situatia este cu totul alta. Astia nu inteleg frate ca trebuie sa mananci ca sa supravietuiesti, neam!

Pe role

Azi a fost o zi superba si nu puteam s-o ratez chiar in totalitate. N-am avut multe treburi asa ca , dupa ce am terminat tot ce era de terminat, mi-am luat liber pentru tot restul zilei si am iesit cu rolele in parc. Pe A cel mic l-am fericit pur si simplu, pentru ca adora sa mearga cu rolele, dar G cel mare a trebuit fortat un pic, singura lui problema fiind ca nu stie sa mearga cu rolele. Am inlaturat-o fara rezerve "ai vrut role, acum mergi cu ele".

Multumesc pe aceasta cale profesorilor care au avut greva si care mi-au dat ocazia sa nu ratez aceasta zi minunata, stand inchisa in casa doar eu, calculatorul si actele.

Deci: expert pe role, dupa care urmeaza incepator, dupa care iar expert si... finish.

Experta pe role urmeaza in partea a doua pana se gaseste sa o filmeze si pe ea cineva.

Mi-am adus aminte (asa cum imi aduc aminte intotdeauna cand imi pun rolele) ce super era pe patinele alea vechi si demodate de acum 30 de ani!

Obsesie

Ma obsedat de vreo doua saptamani o melodie, de am crezut ca innebunesc. Si eu si nepoata-mea caruia i-o tot fredonam cu indarjire in speranta ca va detecta cine o canta. Mentionez ca nepoata mea este experta la detectat melodii pe care nu ti le amintesti, dar de data asta am biruit-o. Asta mai ales pentru ca eram absolut absolutisimo sigura ca e cantata de rihanna.

Norocul meu, si al ei saracuta, ca m-am ostenit foarte tare sa vad un film care m-a plictisit ingrozitor (desi era film de comedie cu niste actori care-mi plac foarte tare si m-as uita la ei indiferent ce ar juca). Si in filmul ala era melodia si asa am aflat ce si cum...

E super! Este ideal de imaginat cum o interpretez eu...

Muzica pentru drum

Azi am fost plecata iar din localitate. La cat de nervosi sunt soferii in ziua de azi, evident deoarece ne enervam unii pe altii cu manevre menite sa ne ofere avantajul timpului (nu conteaza ca este un avantaj de doar 5 minute), daca am asculta acest gen de muzica, poate am fi un pic mai relaxati. Pe mine asta m-a binedispus desi pare o melodie destul de trista. Important este sa nu asculti cuvintele... Mai ales ca este pe coloana sonora a unui celebru film de comedie

Noaptea tarziu

Am observat de ceva vreme (de vreo 10 ani de zile) ca cele mai perfecte momente pentru plimbare sunt noaptea pe malul marii. Si nu noaptea la ora 10... Noptile dupa ora 12 incolo... Si nu noptile de vara cand indiferent de ora, plaja marii este plina de turisti plimbareti nostalgici care vor sa fure cat mai mult posibil din timpul petrecut cu marea. Intotdeauna  mi-a placut si am iubit enorm sa ma duc la munte. Ii invidiez cu nerusinare pe cei care locuiesc acolo. Sa simt de dimineata pana seara si de seara pana dimineata mirosul de brad proaspat mi se pare un ideal. Dar cu toate acestea cea mai perfecta plimbare este pe malul marii dupa 12 noaptea. Sa stai pe malul marii noaptea, cu luna oglindita in apele ei, sa auzi cum marea freamata zgomotoasa datorita adierii vantului...Sa stai linistit fara o vorba, doar tu si marea... Ei bine asta mi se pare la fel de perfect. Daca ar fi sa aleg intre mare si munte nu stiu ce ar trebui sa aleg. Acum 22 de ani as fi ales, fara sa ma gandesc prea mult, muntele. Pe atunci uram marea pentru ca nu descoperisem placerea plimbarilor in timpul noptii cand aproape toata lumea doarme. Ora mea de somn, fixata tiranic de mine, era 10 seara. Mare pierdere! Pe care din pacate n-o voi recupera niciodata.

Love car

Ieri am fost la tara la mama mea. Din cauza ca masina mea avea rovigneta am plecat cu ea. Eu si cu R the hulk avem o intelegere (cu care eu nu sunt de acord dar oricum nu conteaza pentru ca la mine in casa canta cocosul): eu nu voi sta niciodata la volan atat timp cat este el in masina. Asta pentru ca odata, cand eu eram la volan si el in dreapta mea, nu s-a putut abtine sa nu declare cu naduf  "de fiecare data cand bagi in viteza parca imi smulgi carnea de pe mine". M-am urcat destul de imbufnata pe "locul mortului", pentru ca nu-mi place sa-mi conduca el masina. Din cauza greutatii lui impresionante, masina se ingreuneaza foarte tare si trebuie mers cu ea foarte delicat. N-am zis nimica si, dupa ce am oprit la un hypermarket, ca sa luam si cele necesare gratarului, cand l-am vazut ca apare cu inghetata mea favorita, l-am iertat cu desavarsire... pe moment.

(Eu iubesc o singura inghetata, pe celelalte le urasc de moarte. Acum 22 de ani mancam si lapte cu zahar vanilat bagat la congelator, pe post de inghetata. Dupa revolutie am devenit sclifosita.)

Asaa.... Pe tot parcursul drumului R the hulk nu se mai oprea din alintari : "frumoasa mea", "draguta de ea",  "ce dor mi-a fost de tine", "ce ma bucur sa te conduc din nou". Alintarile erau adresate masinii desigur. Cand a remarcat privirea mea (nu de alta dar nu-mi place sa-mi guguleasca altul masina, ca se invata prost si dupa aia nu ma mai asculta) mi-a explicat ca intre el si masina s-a creat o legatura afectiva, reciproca si supertrainica inca de cand a adus-o de la Focsani. Mi-am adus aminte ca in doi ani de cand o conduc am alintat-o o singura data  cand i-am spus "hai draguto, mergi ca vantul si sa nu ma bagi in sant". Asta acum doua saptamani.

Acum 22 de ani n-as fi crezut ca voi avea vreodata masina mea personala. Nu ca nu mi-as fi dorit. Dar nu credeam ca voi reusi sa iau carnetul de sofer. Pe vremea aceea singura masina disponibila pe piata era Dacia si era in serie super limitata, de nu ajungeai sa achizitionezi asa ceva decat dupa ani de zile. Carnetul nu avea voie sa-l ia decat cine avea masina.

Probabil ca asta este motivul pentru care ajungi sa te atasezi de un lucru, de parca ar avea viata. Sa ajungi  chiar sa ai conversatii imaginare cu el si chiar sa-ti imaginezi ca afectiunea este reciproca...

Cheia magica

A cel mic a iesit ieri de la scoala super incantat. A primit de la un prieten un pliant care avea atasata o cheie de genul celor cu care se pornesc autoturismele. Mi-a facut capul calendar, citind din pliant bineinteles, despre cat de magnifica este masina respectiva. Partea a doua era ca trebuia sa mergem la reprezentanta si sa incercam cheia respectiva care, daca se potrivea, te intorceai cu masina respectiva acasa. Cum nu am parut deloc incantata de proiectele lui mi-a replicat ca o sa-i povesteasca si lui "tati" de magica oferta. I-am tot explicat ca sunt mult mai mari sansele ca sa nu se potriveasca cheia, pentru ca sunt puse in concurs doar 4 masini la o tara intreaga. Mi-a explicat, ca unui mare dobitoc, ca intelege perfect situatia dar ca el vrea totusi sa incerce. L-am intrebat cam ce ar vrea sa faca cu masina respectiva, eu sperand ca o sa fie constient ca nu o poate conduce el. A fost foarte hotarat sa vanda masina si sa puna banii la banca, eu ramanand chiar putin dezamagita, crezand ca mi-o va da mie...

G cel mare cand a venit de la scoala a fost si el foarte incantat de "marea ocazie oferita", desi un pic mai retinut decat fratele sau.

Astazi, A cel mic si tatal sau au mers sa probeze cheia magica ce, in mod absolut normal, nu s-a potrivit. A cel mic s-a facut si mai mic si mai negru decat este si i-a spus tatalui sau  "am vazut eu ca toate cheile sunt la fel ca a mea".

Pana acasa ii trecuse.

Acum 22 de ani as fi fost si eu incantata de cheia magica. Acum am imbatranit si am devenit mai sceptica.

"Moartea" si "Taxele"

Se spune ca astea doua sunt lucruri stiute de care nu scapi si care baga frica in tine in egala masura. La noi in oras s-a intamplat intr-un an ca pe o doamna au vizitat-o amandoua, succesiv, la diferenta de cateva minute. Au venit "taxele" si dupa cinci minute femeia a facut infarct si a vizitat-o si "moartea". Deci pe ziua de azi multumesc ca m-au vizitat doar "taxele". Oricum, senzatia este destul de neplacuta si, slava domnului, nu stiu ce senzatie as fi avut daca primeam si a doua vizita. Ma ingrijoreaza bietii oameni care fac acest gen de vizite si care precis sunt pusi pe lista de acatiste pentru multa sanatate si noroc. Cum or rezista ei oare la atatea urari!
Ce bine era acum 20 de ani cand aceste lucruri nu-mi erau nici cunoscute si nici nu ma interesau!

Lectii pentru acasa

G cel mare ma innebuneste ca vrea sa se uite a doua oara la Shutter Island si eu, ca sa scap de el, ii fac pe plac. In sfarsit sunt linistita si pot face sinteza zilei.

In mare astazi A cel mic si-a propus sa ma innebuneasca de cap. S-a apucat de lectii pe la 1pm. Dupa 5 minute vine:   

 - Vrei sa ne jucam Twister?

 - Ai facut lectiile, il intreb eu severa. Se face mic si negru si pleaca cocosat de parca ar avea toate poverile lumii adunate intr-un sac la el pe spinare.

Eu mai am obiceiul sa vorbesc singura prin casa, dandu-mi tot felul de sfaturi bune. In doi timpi, A cel mic iar apare si ma intreaba angelic:

- M-ai chemat?

-Ai terminat lectiile, il intreb eu iar severa. El iar mic si cocosat pleaca la lectii. Ce-or avea, doamne, lectiile alea de nu vrea sa le faca? De obicei este foarte cuminte si le termina repede!

M-am apucat sa fac de mancare niste taitei cu ciuperci, busuioc si sos de rosii. Dupa jumatate de ora strig:

-Sa vii sa gusti din taitei sa vezi daca-ti plac.... (vaaaaaaaaajt pe langa mine postat in fata aragazului) cand termini lectiile! termin eu de strigat de parca n-ar fi langa mine. Ma uit urat la el si el strategic:

-Mmmm, ce bine miroase!

Asta e vrajeala curata pentru ca ciupercile nu sunt mancarea lui favorita.

-Nici n-are gust de ciuperci! exclama el.

-Du-te la lectii! il somez eu.

Pleaca voios de data asta, nu stiu care e motivul transformarii. Cred ca simte terenul slab. Dupa alte 10 minute care mi s-au parut secunde vine si-mi spune:

-Spune-mi si mie o propozitie cu "Va rog, imi puteti spune..."

-"Unde este iesirea", continui eu.

-N-ar fi mai bine sa intreb de gogoserie?

-Parca ai fi nemancat! Nu intrebi lumea pe strada "Unde este gogoserie, va rog frumos?". Scrie ce vrei! concluzionez eu, incercand sa par foarte calma si relaxata.

Dupa alte 2 minute:

-Spune-mi si mie o propozitie cu "Va rog, ma puteti directiona spre..."

-"Toaleta", continui eu.

-N-ar fi mai bine sa scriu gogoserie?

Deja simt ca scot flacari pe urechi si cam pe toate gaurile disponibile la vedere. Parca sunt in povestea "Castravetele" a lui Caragiale, de care tocmai mi-a adus aminte ieri prietena mea Ella.

-Scrie "cafenea" ii zic eu nerabdatoare. Auzi, ia scrie tu ce vrei si lasa-ma pe mine in pace ca si-asa nu tii cont de parerile mele.

Cand in final la ora 3pm terminase lectiile, eram franta de oboseala desi nu facusem mare lucru. Ma mai innebunise cu inca 20 de intrebari de al caror raspuns nici nu avea nevoie. Cand a intrat R the hulk pe usa, am rasuflat un pic usurata. Mi-am amintit ca trebuia sa trec pe la G cu semineul sa-i instalez o placa wireless. Am cautat disperata cd-ul de instalare si ma grabesc spre usa. A cel mic imi atine calea si ma intreaba vioi:

-Unde mergem?

-Eu ma duc la G.

-Si eu de ce nu vin?

-Ai de studiat la pian. Te spun lui Leeloo sa stii!

Pleaca amarat sa-si faca si lectiile la pian de care crezuse ca a scapat. Eu iau in fuga geanta, geaca si ies pe usa. Nu-mi vine sa cred ca am scapat asa de usor. De obicei are o gura..., parca e parlamentar pdl.

Cand am plecat de la G cu semineul era prea devreme ca sa-l iau pe G cel mare de la scoala. Dar am preferat sa ma duc sa stau in parcare o ora in fata scolii si sa ma joc la Blockers pe telefon.

Nu stiu ce-ar fi facut cea mai tanara ca mine cu 22 de ani. Ei ii placea sa faca lectii cu cei mici. Sunt prea obosita sa ma gandesc la ea. Ma tot chinui sa-mi spun ca nu sunt o mama denaturata, ca sunt doar obosita si stresata si ca am o mare nevoie de somn.

Enciclopedia interesanta

Azi mi-am luat Enciclopedia Britanica Universala, volumele 2 si 3. Din pacate primul volum trebuie sa-l mai caut. Cand am ajuns acasa  A cel mic a fost foarte entuziasmat,  l-a desigilat si a inceput sa citeasca. Cinci minute mai tarziu citea profund cu ochii inchisi si cu gura deschisa, stand intr-o pozitie total nefireasca in fotoliu. Probabil a considerat el ca este mai bine sa-l inhaleze pe gura, cumva. M-am uitat la el induiosata la culme, cum doarme linistit si fara griji, si am simtit fluturi in stomac de fericire ca-l am si ca pot sa-mi umplu privirea cu el.

Cea de acum 22 de ani l-ar fi sculat indignata ca a indraznit sa adoarma la o asa capodopera literara si l-ar fi obligat sa citeasca cu glas tare ca sa nu mai adoarma din nou.

Muzica de binedispunere

Pe unii ii binedispun manelele, pe care eu le urasc. Pe altii ii binedispune muzica clasica, dar pe mine ma apuca melancolia. Altii asculta jazz, dar e prea complicata pentru a ma binedispune pe mine, desi imi place jazz-ul. Melodia postata mai jos ma face sa vreau sa zbor, sa ma iau la tranta sau la cearta, sa mut mobile etc si ma scoate teribil din amorteala care ma cuprinde pe la ora 1pm.

Sick Puppies-War

Pe cea de acum 22 de ani o binedispunea teribil asta

Sabrina-Boyz

Ea ar zice de mine ca sunt nebuna, eu zic despre ea acelasi lucru.

Semineul magic

ieri am fost in vizita la prietena mea G, care tocmai a terminat de renovat casa, si in camera de zi trona (intr-un colt) un semineu nemaipomenit de frumos. m-am indragostit de el inca de cand l-am vazut si m-am lipit de el ca o ventuza. dupa ce a aruncat in el cateva lemne si le-a dat foc, ca sa-mi arate cum functioneaza, m-am indragostit si mai tare de el. din clipa aceea tot ce mi-am dorit este sa am unul la fel la mine in sufragerie. bineinteles ca toata lumea a spus ca sunt de dus la balamuc. in continuare nu sunt de acord cu nimeni in nici una din cele doua privinte. mentionez ca apartamentul meu este stil Brasov si am un fel de sistem cu horn, la care merge sa montezi o teracota sau chiar un semineu, si in sufragerie si in holul de la intrare. vecinul meu de deasupra are teracota in sufragerie de 4 ani. eu zic ca nu sunt nebuna.

cea de acum 22 de ani (care inca sta in mine si nu stiu cand o sa plece) zice si ea ca sunt nebuna si ca o sa se faca o gramada de mizerie si de fum si cenusa in toata casa.

nici cu ea nu sunt de acord.

Birocratia ne zapaceste?

pe vremea lui ceausescu stateam la coada la mancare. de orice fel era ea. acuma cozile s-au mutat la institutiile statului unde birocratia este in floare. am stat o ora jumatate la registrul comertului ca sa depun bilantul anual. aveam in fata 6 persoane. doua dintre ele aveau cate 30 de bilanturi. m-am simtit chiar foarte prost ca eu aveam doar unul... dupa care m-am dus sa depun statul de salarii la inspectoratul teritorial de munca unde am stat doar o ora. tot asa, de data asta aveam 10 persoane in fata din care doar una singura avea 20 de state, contracte si declaratii. m-am bucurat ca persoana care a anuntat inca de cand s-a asezat la rand ca are 30 de documente, era dupa mine. am zis mersi ca am scapat atat de ieftin.

cand m-am intors acasa eram deja nauca si ma durea rau spatele. sunt convinsa ca la cozile astea am dat peste o groaza de vampiri energetici care pur si simplu m-au devorat. am deschis calculatorul, ca aveam de aranjat o pagina ce trebuia sa contina alte trei mai mici dar totusi inteligibile. pana s-a deschis calculatorul a durat ceva. am ramas vreo 10 minute in extaz, admirand peisajul cu iarba verde pe care mi l-am pus pe desktop. dupa care am inceput sa ma minunez de cat de multe iconite am insirate pe tot ecranul. si am mai stat asa 10 minute, mare parte din ele intrebandu-ma ce caut in fata calculatorului. cu chiu cu vai, dupa ce deja incepusem sa caut un joc sau un film, ceva, mi-am adus aminte de partiturile ce trebuiau micsorate si puse pe o pagina. am mai pierdut o ora taind si gadiland pagina aia pana a luat-o toti dracii.

diferenta dintre mine si cea de acum 22 de ani? pe cea de acum 22 de ani nu o interesau lucrurile astea. si nici nu-si imagina ca o vor interesa vreodata. si daca ar fi deschis calculatorul nu ar fi stat 20 de minute in fata lui intrebandu-se ce cauta acolo.